Add parallel Print Page Options

54 Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer. 55 Şi, stând în picioare, a binecuvântat(A) cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând: 56 „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas(B) neîmplinit.

Read full chapter