12 Atunci femeia i-a mai zis:

– Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele.

– Vorbeşte! i-a zis regele.

13 – De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din însăşi vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a izgonit. 14 În ceea ce ne priveşte, asemenea unor ape care cad pe pământ şi nu se mai adună, aşa vom muri cu toţii. Dumnezeu însă nu ia viaţa, ci dimpotrivă, plănuieşte căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El.

Read full chapter