Add parallel Print Page Options

te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa(A) lui cea veşnică, şi bocitorii(B) cutreieră uliţele; până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână; până nu se(C) întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi(D) până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care(E) l-a dat.

Read full chapter