14 Înţeleptul ştie să-şi folosească ochii,
    dar prostul umblă în întuneric.
Am înţeles însă
    că pe amândoi îi paşte aceeaşi soartă.

15 Atunci mi-am zis în sinea mea:
    «Dacă şi pe mine mă paşte soarta prostului,
        atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?»
Şi am continuat în inima mea:
    «Şi aceasta este o deşertăciune!»
16 Căci pomenirea înţeleptului
    nu este mai veşnică decât a prostului;
în zilele următoare deja totul este dat uitării;
    la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.

Read full chapter