15 Atunci mi-am zis în sinea mea:
    «Dacă şi pe mine mă paşte soarta prostului,
        atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?»
Şi am continuat în inima mea:
    «Şi aceasta este o deşertăciune!»
16 Căci pomenirea înţeleptului
    nu este mai veşnică decât a prostului;
în zilele următoare deja totul este dat uitării;
    la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.
17 Am ajuns astfel să urăsc viaţa,
    pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare,
        căci totul este deşertăciune şi goană după vânt!

Read full chapter