16 Căci pomenirea înţeleptului
    nu este mai veşnică decât a prostului;
în zilele următoare deja totul este dat uitării;
    la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.
17 Am ajuns astfel să urăsc viaţa,
    pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare,
        căci totul este deşertăciune şi goană după vânt!

Deşertăciunea ostenelii

18 Mi-am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus-o sub soare şi pe care o las omului care vine după mine.

Read full chapter