22 Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, şi El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineaţa. Aşadar, gura îmi fusese deschisă şi nu mai eram mut.

23 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 24 „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din ţara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire ţara. Noi suntem mulţi, deci cu siguranţă ţara ne-a fost dată şi nouă drept moştenire!»

Read full chapter