„Fiul omului, spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, şi mulţimii sale astfel:

«Cu cine poţi fi asemănat tu, în măreţia ta?

Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,
    cu ramuri frumoase şi coroana aducătoare de umbră;
era înalt în statură,
    iar vârful îi ajungea printre nori.[a]
Apele îl făcuseră să crească
    şi adâncul îl înălţase;
râurile acestuia scăldau locul în care era plantat
    de jur împrejur
şi îşi trimiteau pâraiele
    la toţi copacii câmpiei.
De aceea s-a înălţat în statură
    mai mult decât toţi ceilalţi copaci din câmpie.
Crengile i-au crescut
    şi ramurile i s-au lungit,
        din pricina belşugului de ape care-l făcuse să dea vlăstare.
Printre crengile lui
    îşi făceau cuibul toate păsările cerului;
sub coroana lui
    zămisleau toate fiarele câmpului,
iar la umbra lui
    locuiau toate neamurile cele multe.
Era frumos prin măreţia lui
    şi prin lungimea ramurilor lui,
căci rădăcinile lui erau înfipte
    în apropierea multor ape.
Cedrii din grădina lui Dumnezeu
    nu-l întreceau,
chiparoşii nu se puteau compara
    cu crengile lui,
iar platanii nu se puteau asemăna
    cu ramurile lui;
nici un copac din grădina lui Dumnezeu
    nu se putea compara cu el în frumuseţe.
L-am făcut atât de frumos
    prin mulţimea crengilor lui,
încât îl invidiau toţi copacii Edenului,
    toţi copacii din grădina lui Dumnezeu.»

Read full chapter

Footnotes

  1. Ezechiel 31:3 Sau: iar vârful i se ridica deasupra frunzişului des; şi în vs. 10, 14