Iacov şi Rahela

29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. Iacov i-a întrebat pe păstori:

– Fraţilor, de unde sunteţi?

– Din Haran, au răspuns ei.

– Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.

– Îl cunoaştem.

El i-a mai întrebat:

– Este sănătos?

– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.

Atunci Iacov a zis:

– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.

– Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.

În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10 Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. 12 Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.

13 Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. 14 Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

15 După aceea, Laban i-a zis lui Iacov:

– Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata?

16 Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. 17 Ochii Leei erau delicaţi[a], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. 18 Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:

– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.

19 – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.

20 Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21 La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ 22 Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. 23 Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. 24 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. 25 A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban:

– Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?

26 Laban i-a răspuns:

– Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. 27 Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire.

28 Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela. 29 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Rahela, pe Bilha. 30 Iacov a intrat la Rahela şi a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.

Copiii lui Iacov

31 Când Domnul a văzut că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele, pe când Rahela a rămas stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben[b], deoarece a zis: „Domnul a văzut suferinţa mea; acum, cu siguranţă, soţul meu mă va iubi.“ 33 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!“ De aceea i-a pus numele Simeon[c]. 34 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta soţul meu se va ataşa de mine, pentru că i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi[d]. 35 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda[e]. Apoi a încetat să mai aibă copii.

30 Când Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora sa şi i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi copii, altfel voi muri!

Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a răspuns:

– Sunt eu în locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii?

Apoi ea i-a zis:

– Aici este sclava mea, Bilha! Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei[f] şi pentru ca să-mi pot zidi şi eu o familie prin ea.

Astfel, Rahela i-a dat-o de soţie[g] lui Iacov pe sclava ei, Bilha; Iacov a intrat la ea[h], iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un fiu. Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, mi-a auzit glasul şi mi-a dat un fiu!“ De aceea i-a pus numele Dan[i]. Bilha, sclava Rahelei, a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m-am războit cu sora mea şi am biruit!“ De aceea i-a pus numele Neftali[j].

Când Lea a văzut că ea a încetat să mai aibă copii, a luat-o pe sclava ei, Zilpa, şi i-a dat-o de soţie lui Iacov. 10 Zilpa, sclava Leei, i-a născut un fiu lui Iacov. 11 Lea a zis: „Ce noroc!“ şi i-a pus numele Gad[k]. 12 Zilpa, sclava Leei, i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. 13 Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită!“; şi i-a pus numele Aşer[l].

14 Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp şi a găsit mandragore pe care le-a adus mamei lui, Lea. Rahela i-a zis Leei:

– Te rog, dă-mi şi mie din mandragorele fiului tău.

15 Dar ea a răspuns:

– Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?

– Bine, a spus Rahela, se poate culca cu tine la noapte în schimbul mandragorelor fiului tău.

16 Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s-a culcat cu ea în acea noapte. 17 Dumnezeu a ascultat-o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al cincilea fiu. 18 Lea a zis: „Dumnezeu m-a răsplătit, pentru că am dat-o pe sclava mea soţului meu.“ Şi i-a pus numele Isahar[m]. 19 Lea a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al şaselea fiu. 20 Ea a zis: „Dumnezeu mi-a oferit un dar preţios! De data aceasta soţul meu mă va onora, pentru că i-am născut şase fii!“ Şi i-a pus celui din urmă numele Zabulon[n]. 21 După aceea a născut o fiică pe care a numit-o Dina. 22 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi i-a deschis pântecele. 23 Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Dumnezeu mi-a luat ocara!“ 24 I-a pus numele Iosif[o], zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!“

Îmbogăţirea lui Iacov

25 După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban:

– Lasă-mă să plec, să mă întorc acasă, în ţara mea. 26 Dă-mi soţiile şi copiii pentru care ţi-am slujit, ca astfel să pot pleca, căci ştii cât ţi-am slujit.

27 Dar Laban i-a răspuns:

– Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, te rog să mai rămâi. Am aflat prin ghicire că[p] Domnul m-a binecuvântat datorită ţie; 28 spune-mi plata şi ţi-o voi da.

29 Atunci Iacov i-a zis:

– Ştii cum ţi-am slujit şi cum le-a mers animalelor cu mine, 30 pentru că puţinul pe care-l aveai înainte să vin eu s-a înmulţit foarte mult; Domnul te-a binecuvântat oriunde m-am dus eu. Acum dar, când voi lucra şi pentru familia mea?

31 Laban a întrebat:

– Ce să-ţi dau?

– Nu trebuie să-mi dai nimic, a răspuns Iacov. Dacă vrei să continui să-ţi păstoresc şi să-ţi păzesc turma, fă următorul lucru pentru mine: 32 lasă-mă să trec astăzi prin turma ta şi să pun deoparte toţi mieii pestriţi şi cu pete, toţi mieii negri şi toţi iezii cu pete şi pestriţi; aceasta să-mi fie plata. 33 În viitor, dreptatea mea va vorbi pentru mine atunci când îmi vei vedea plata: tot ce nu va fi pătat sau pestriţ între capre şi negru între miei, dar care va fi găsit la mine, să fie socotit ca furat.

34 – Bine! a spus Laban. Fie aşa cum ai zis.

35 În acea zi, el a pus deoparte ţapii vărgaţi şi cu pete, toate caprele pestriţe şi cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, şi toţi mieii negri şi le-a dat în grija fiilor săi. 36 Apoi a pus o distanţă de trei zile între el şi Iacov, în timp ce Iacov continua să păstorească restul turmelor lui Laban.

37 Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan şi le-a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. 38 Apoi a pus nuielele pe care le-a descojit înaintea oilor, în jgheaburi, adică în adăpătoare, de unde veneau oile să bea, pentru ca ele să zămislească atunci când veneau să bea. 39 Oile au zămislit înaintea nuielelor şi au fătat miei vărgaţi, pestriţi şi cu pete. 40 Iacov a despărţit mieii, iar oile lui Laban le-a pus cu faţa spre oile negre şi pestriţe. El şi-a pus deoparte turmele lui şi nu le-a amestecat cu cele ale lui Laban. 41 Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea lor, în jgheaburi, pentru ca ele să zămislească lângă acestea. 42 Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. 43 Acest om s-a îmbogăţit foarte mult şi avea multe turme, sclave şi sclavi, cămile şi măgari.

Fuga lui Iacov de la Laban

31 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“ Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte. Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“ Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa şi le-a zis:

– Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea; totuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. Dacă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi. Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. 10 Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. 11 Apoi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu. 12 El mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“

14 Atunci Rahela şi Lea i-au răspuns:

– Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru? 15 Din moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine? 16 De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu.

17 Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile 18 şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan. 19 În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii[q] care-i aparţineau tatălui ei. 20 Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. 21 Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul[r] şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.

Laban îl urmăreşte pe Iacov

22 După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. 23 Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului. 24 Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov[s]!“ 25 Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo. 26 Laban i-a zis lui Iacov:

– Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război. 27 De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră. 28 Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit. 29 Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“ 30 Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii?

31 Iacov i-a răspuns lui Laban:

Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa. 32 Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia.

Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii. 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. 35 Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. 36 Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i:

– Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? 37 Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi! 38 Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea. 40 Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul. 41 Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.

43 Laban i-a răspuns lui Iacov:

– Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? 44 Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.

45 Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare. 46 Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea. 47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta[t], iar Iacov a numit-o Galed[u]. 48 Laban a zis:

– Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine.

De aceea a fost numită Galed. 49 Ea a mai fost numită şi Miţpa[v], pentru că el a zis:

Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. 50 Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.

51 Laban i-a mai zis lui Iacov:

– Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! 52 Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău. 53 Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.

Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac; 54 apoi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte. 55 A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.

Footnotes

  1. Geneza 29:17 Sensul termenului ebraic este nesigur
  2. Geneza 29:32 Ruben înseamnă: Priviţi! Un fiu!; în ebraică sună asemănător cu expresia: El a văzut suferinţa mea
  3. Geneza 29:33 Simeon înseamnă, probabil, Cel Care aude
  4. Geneza 29:34 Levi este derivat din verbul a se alipi
  5. Geneza 29:35 Iuda este posibil să fie derivat din verbul a lăuda
  6. Geneza 30:3 A ţine un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopţiei; sau: să nască pentru mine
  7. Geneza 30:4 Procedură perfect legală în Orientul Antic. Totuşi copiii născuţi în acest fel puteau fi acceptaţi drept copii naturali numai prin exprimarea oficială a acestei dorinţe în testamentul tatălui (vezi binecuvântarea lui Iacov, Gen. 49)
  8. Geneza 30:4 Vezi nota de la 29:23; şi în v. 16
  9. Geneza 30:6 Dan înseamnă aici El a judecat sau El a făcut dreptate
  10. Geneza 30:8 Neftali înseamnă Luptă
  11. Geneza 30:11 Gad înseamnă Noroc
  12. Geneza 30:13 Aşer înseamnă Fericit
  13. Geneza 30:18 Isahar este derivat din aceeaşi rădăcină ca şi termenul ebraic pentru răsplată sau ca şi cel pentru cumpărat / închiriat, din v. 16, însemnând probabil Este răsplată sau Bărbat al răsplatei / cumpărat
  14. Geneza 30:20 Zabulon înseamnă, probabil, Onoare
  15. Geneza 30:24 Iosif înseamnă Fie ca El să adauge
  16. Geneza 30:27 Laban face referire, se pare, la practica divinaţiei (cercetarea , prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse şi a viitorului); sau: M-am îmbogăţit şi
  17. Geneza 31:19 Idoli ai casei, aşa cum erau penaţii în mitologia etruscă şi romană; peste tot în capitol
  18. Geneza 31:21 Eufrat
  19. Geneza 31:24 Lit.: să nu-i spui nimic lui Iacov, nici bine, nici rău; şi în v. 29
  20. Geneza 31:47 Aramaicul Iegar-Sahaduta înseamnă Movila Mărturiei
  21. Geneza 31:47 Ebraicul Galed înseamnă Movila Mărturiei
  22. Geneza 31:49 Miţpa înseamnă Turn de Veghe