Habacuc 1:11-13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹¹ Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea^(A) lui o ia ca dumnezeu al lui! ¹² Doamne, nu eşti Tu^(B) din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale^(C); Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! ¹³ Ochii Tăi sunt aşa de curaţi^(D) că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum^(E) ai putea privi Tu pe cei mişei şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?