Add parallel Print Page Options

Dar Domnul(A) a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat(B) în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a pogorât în fundul(C) corabiei, s-a culcat şi a adormit dus. Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă(D) pe Dumnezeul tău! Poate că(E) Dumnezeu va voi să se gândească la noi, şi nu vom pieri!”

Read full chapter