De cine credeţi că vă bateţi joc?
    Împotriva cui credeţi că rânjiţi
        şi scoateţi limba?
Nu sunteţi decât nişte copii ai nelegiuirii,
    nişte odrasle ale minciunii,
care vă aprindeţi de poftă printre stejari
    şi sub orice copac verde,
care vă sacrificaţi copiii în văi,
    printre stânci.
Idolii din pietrele netede ale văii sunt moştenirea ta;
    ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
    şi le aduci daruri de mâncare.
        Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?
Ţi-ai aşezat patul
    pe un munte înalt şi semeţ
şi acolo te-ai urcat
    ca să aduci jertfă.

Read full chapter