Iov 3-13
Nouă Traducere În Limba Română
Plângerea lui Iov
3 După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut. 2 Iov a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut
şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 Negura şi bezna[a] să o cuprindă,
norii să o acopere,
întunecimea zilei să o înspăimânte!
6 Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
Să nu se bucure între zilele din an,
să nu fie numărată între luni!
7 Da, noaptea aceea să fie stearpă,
să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele[b],
de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul[c]!
9 Stelele zorilor ei să fie întunecate,
să dorească lumina, dar să nu o primească!
Să nu vadă pleoapele dimineţii,
10 pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele
şi n-a ascuns necazul de ochii mei.
11 De ce n-am murit la naştere
şi n-am pierit când am ieşit din pântece?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
şi sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aş fi stat culcat şi liniştit,
aş fi dormit şi m-aş fi odihnit
14 cu împăraţii şi sfetnicii pământului,
care şi-au zidit falnice morminte,
15 cu prinţii care au avut aur,
care şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură,
ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo cei răi nu te mai necăjesc
şi acolo cei obosiţi se odihnesc.
18 Acolo prizonierii se bucură,
nu mai aud glasul asupritorului.
19 Şi cel mic şi cel mare sunt acolo,
iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.
20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
şi de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Gemetele îmi sunt pâinea,
şi suspinele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea
şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici tihnă,
n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“
Primul discurs al lui Elifaz din Teman
4 Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:
2 „Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3 Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi,
tu ai întărit mâinile slăbite.
4 Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau
şi au întărit genunchii care se îndoiau.
5 Dar acum necazul a venit asupra ta
şi eşti descurajat;
te atinge şi te laşi copleşit.
6 Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta,
iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?
7 Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat?
Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?
8 Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea
şi seamănă necazul, le culeg roadele.
9 Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte,
iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.
10 Urletul leului, răgetul leului fioros încetează
şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.
11 Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,
iar puii leoaicei sunt risipiţi.
12 Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns,
urechea mea a auzit o şoaptă.
13 În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii,
când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
14 m-au năpădit frica şi cutremurul
şi-au început să-mi tremure oasele.
15 Un duh a trecut uşor prin faţa mea;
atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.
16 S-a oprit,
dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea;
conturul cuiva era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea:
17 «Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?[d]
18 Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi
şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,
19 cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,
ale căror temelii sunt în ţărână
şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.
20 De dimineaţa până seara sunt nimiciţi;
pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.
21 Nu le este smulsă oare funia cortului lor?
Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»[e]
5 Strigă dacă vrei! Îţi va răspunde cineva?
Spre care dintre cei sfinţi te vei întoarce?
2 Mânia omoară pe nebun,
iar aprinderea ucide pe cel nesăbuit.
3 L-am văzut pe cel nebun prinzând rădăcini
şi imediat i-am blestemat locuinţa.
4 Copiii săi sunt departe de a fi în siguranţă,
sunt zdrobiţi la poartă
şi nu e nimeni să-i scape.
5 Cel flămând îi mănâncă secerişul,
adunându-l chiar dintre spini,
iar cel însetat râvneşte bogăţia lui.
6 Pentru că nenorocirea nu iese din ţărână
şi necazul nu răsare din pământ.
7 Totuşi omul e născut pentru necaz,
după cum scânteia e născută pentru zbor.
8 În ce mă priveşte, eu Îl voi căuta pe Dumnezeu
şi lui Dumnezeu Îi voi spune starea mea.
9 El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
10 El dă ploaie pe pământ
şi trimite ape pe câmpie.
11 Îi înalţă pe cei smeriţi
şi celor în necaz le dă siguranţă.
12 El strică planurile celor vicleni
şi astfel mâinile lor nu câştigă.
13 El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor,
iar planurile celor înşelători sunt zădărnicite.
14 Ziua sunt în întuneric,
iar la amiază bâjbâie ca în timpul nopţii.
15 Îl scapă pe nevoiaş de sabia gurii lor
şi din mâna celor puternici.
16 Astfel cel sărac are nădejde,
iar nedreptăţii i se închide gura.
17 Fericit e omul pe care-l mustră Dumnezeu;
deci nu dispreţui disciplinarea Celui Atotputernic[f].
18 El răneşte, dar tot El leagă rana,
El zdrobeşte, dar tot mâna Sa vindecă.
19 Din şase necazuri te va scăpa
şi nici în al şaptelea nu te va atinge nici un rău.
20 Te va scăpa de la moarte în timp de foamete
şi de lovitura sabiei în timp de război.
21 Vei fi adăpostit de biciul limbii
şi nu te vei teme când va veni nenorocirea.
22 Vei râde înaintea nenorocirii şi a foametei
şi nu te vei teme de fiarele pământului.
23 Pentru că vei face legământ cu pietrele câmpului,
şi fiarele câmpului vor fi în pace cu tine.
24 Îţi vei şti cortul în siguranţă
şi când îţi vei căuta lucrurile nu vei găsi nimic lipsă.
25 Vei şti că vei avea mulţi copii,
şi urmaşii tăi vor fi ca iarba pământului.
26 Vei intra în mormânt încă în putere,
ca un snop de grâu treierat la vremea lui.
27 Iată că noi am cercetat aceasta şi aşa este!
Ascultă şi ia aminte la aceasta spre folosul tău!“
Răspunsul lui Iov
6 Iov a răspuns:
2 „O! dacă mi s-ar putea cântări durerea
şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
iar sufletul meu le bea otrava.
Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugeşte boul când are nutreţ?
6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albuşul de ou?[g]
7 Nu mă ating de aşa ceva,
căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.
8 O! de-aş putea avea ceea ce vreau
şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:
9 de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!
10 Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere
şi această bucurie în durerea care nu se mai termină:
că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să mai sper?
Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?
12 Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13 Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor!
Orice sprijin m-a părăsit!
14 Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său,
altfel şi-ar pierde[h] frica de Cel Atotputernic.
15 Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor care ies din matcă,
16 ca torentele tulburi din cauza gheţii,
în care stă ascunsă zăpada.
17 Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă,
când este cald, li se usucă albia.
18 Caravanele se întorc din drum după ele,
se cufundă în deşert şi pier.
19 Caravanele din Tema se uită la ele,
călătorii din Şeba speră privindu-le.
20 Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.
21 Ca ele sunteţi şi voi pentru mine:
îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.
22 Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!»
sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»
23 sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!»
sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»
24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea,
arătaţi-mi unde am greşit.
25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar mustrările voastre, ce dovedesc?
26 Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele
şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor,
vă vindeţi chiar şi prietenul!
28 Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minţi în faţă?
29 Încetaţi, nu fiţi nedrepţi!
Încetaţi, e vorba de dreptatea mea[i]!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?
7 Oare nu are omul o viaţă plină de trudă[j] pe pământ?
Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler[k]?
2 Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii
sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,
3 aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune
şi nopţi de necaz mi s-au dat.
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»
Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.
5 Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii;
pielea îmi crapă şi supurează,
6 zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului
şi se sfârşesc fără nădejde.
7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8 Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea;
ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9 Ca norul care se risipeşte şi trece,
aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor[l].
10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă,
locul său nu-l va mai cunoaşte.
11 De aceea eu nu voi tăcea,
ci, în durerea duhului meu, voi vorbi,
în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau monstrul Tanin[m],
de ai pus o strajă în jurul meu?
13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia
şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,
14 atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri
şi mă îngrozeşti cu vedenii.
15 Aşa că aş alege mai bine sugrumarea,
mai bine moartea, decât aceste oase.
16 Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci!
Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.
17 Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el
şi să-i dai aşa multă atenţie,
18 să-l cercetezi în fiecare dimineaţă
şi să-l încerci în orice clipă?
19 Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine
şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?
20 Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie,
Veghetor al oamenilor?
De ce m-ai luat drept ţintă?
Am devenit o povară pentru Tine?[n]
21 De ce nu-mi ierţi păcatul
şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea?
Curând voi fi zăcând în ţărână,
mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“
Primul discurs al lui Bildad din Şuah
8 Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vei mai vorbi astfel
şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5 Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
şi te rogi Celui Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi drept,
cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
7 Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8 Întreabă generaţiile anterioare
şi află ce-au învăţat părinţii lor,
9 pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
11 Creşte papirusul unde nu este mlaştină?
Creşte trestia unde nu este apă?
12 Pe când este încă verde şi netăiată,
se usucă mai repede ca iarba.
13 Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu;
aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.
14 Încrederea lui este ca un fir subţire[o]
şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15 Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,
se prinde de ea, dar ea nu ţine.
16 El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui,
care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,
17 îşi ţese rădăcinile printre pietre,
caută un loc între stânci.
18 Dar când e smulsă din locul ei,
locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
19 Aceasta este bucuria căii ei[p],
iar din pământ vor răsări altele.[q]
20 Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat,
nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.
21 El va umple din nou cu râsete gura ta,
şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
22 Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine
şi cortul celui rău nu va mai fi.“
Răspunsul lui Iov
9 Iov a răspuns:
2 „Da, ştiu că aşa e,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă s-ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.
4 El are o inimă înţeleaptă şi o putere mare.
Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?
5 El mută munţii fără ca aceştia să ştie
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6 El scutură pământul din locul său
şi face ca stâlpii să-i tremure.
7 El porunceşte soarelui şi nu mai răsare;
El acoperă lumina stelelor.
8 El singur întinde cerurile
şi calcă pe valurile mării.
9 El a făcut Ursul şi Orionul,
Pleiadele şi constelaţiile sudului.
10 El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea,
trece şi nu-mi dau seama.
12 Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri?
Cine-I poate spune: «Ce faci?»
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia;
chiar şi oştile lui Rahab[r] Îi sunt supuse.
14 Deci cum pot eu să-I răspund,
cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?
15 Chiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde,
nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.
16 Dacă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde,
n-aş crede că mi-a ascultat glasul.
17 El mă zdrobeşte printr-o furtună
şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.
18 Nu mă lasă să-mi trag suflarea,
ci mă umple de amărăciune.
19 Dacă e vorba de putere, El e puternic;
dacă e vorba de judecată, cine-L[s] poate convoca la judecată?
20 Chiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.
21 Sunt nevinovat, dar nu mai ţin la mine.
Îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Îmi e tot una, de aceea zic:
«El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»
23 Şi măcar de ar aduce biciul imediat moartea, …
dar El râde de durerea celui nevinovat.
24 Când o ţară e dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor lui.
Dacă nu El, atunci cine?
25 Zilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut fericirea.
26 Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,
28 atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.
29 Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aş spăla cu săpun[t]
şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi şi hainele de mine.
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să putem merge împreună la judecată.
33 Şi nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,
34 ca astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua
şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35 Atunci aş vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu aşa mi se întâmplă.
10 Sunt dezgustat de viaţa mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?
3 Îţi place să mă asupreşti,
să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?
4 Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu aşa cum văd oamenii?
5 Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6 ca să-mi cauţi nedreptatea
şi să-mi cercetezi păcatul,
7 deşi Tu ştii că sunt nevinovat
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9 Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou ţărână?
10 N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
şi închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne
şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.
12 Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare[u],
iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.
13 Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta
şi ce ştiu că aveai de gând:
14 ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti
şi să nu-mi ierţi vina.
15 Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul,
pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în[v] necaz.
16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.
17 Aduci mai mulţi martori împotriva mea,
mânia Ta creşte faţă de mine
şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.
18 De ce m-ai scos din pântecele mamei mele?
O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!
19 Aş fi ca şi cum n-aş fi fost,
purtat din pântece drept în mormânt.
20 Oare nu-mi sunt puţine zilele?
Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere
21 înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în ţara întunericului şi a umbrei morţii,
22 în ţara nopţii întunecate,
a umbrei adânci[w] şi a dezordinii,
unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“
Primul discurs al lui Ţofar din Naamat
11 Atunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:
2 „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?
3 Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?
4 Tu zici: «Învăţătura mea e curată
şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,
5 dar de-ar vorbi Dumnezeu,
de Şi-ar deschide gura împotriva ta
6 şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii,
– căci adevărata înţelepciune are două feţe, –
ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.
7 Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu?
Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
8 Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face?
Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?
9 Întinderea lor este mai lungă decât pământul
şi mai largă decât marea.
10 Dacă El trece şi întemniţează
şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători,
iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
12 Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept,
după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.
13 Dacă îţi vei îndrepta inima
şi îţi vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
vei fi tare şi nu te vei teme.
16 Îţi vei uita necazul
şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
18 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală,
orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“
Răspunsul lui Iov
12 Iov a răspuns:
2 „Cu siguranţă, voi sunteţi glasul celor mulţi[x]
şi înţelepciunea va muri odată cu voi.
3 Dar ca şi voi am şi eu minte,
nu sunt mai prejos decât voi.
Cine nu ştie toate aceste lucruri?
4 Am ajuns de râsul prietenilor mei,
deşi L-am chemat pe Dumnezeu şi mi-a răspuns.
Sunt luat în derâdere, deşi sunt curat şi drept.
5 O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,
e pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.
6 Corturile tâlharilor sunt în pace
şi cei ce-L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranţă,
purtându-şi zeul în mâini[y].
7 Întreabă animalele şi te vor învăţa,
păsările văzduhului îţi vor spune;
8 întreabă pământul şi te va învăţa,
peştii mării îţi vor spune.
9 Care dintre toate acestea nu ştiu
că mâna Domnului[z] le-a făcut?
10 În mâna Sa e viaţa fiecărei creaturi
şi suflarea oricărui om.
11 Nu analizează urechea cuvintele,
aşa cum gustă cerul gurii mâncarea?
12 Nu se găseşte înţelepciunea la cei bătrâni?
Viaţa lungă nu aduce ea pricepere?
13 Ale lui Dumnezeu sunt înţelepciunea şi puterea,
sfatul şi priceperea sunt ale Lui.
14 Dacă El dărâmă, nimeni nu poate rezidi.
Pe cel închis de El, nimeni nu-l poate elibera.
15 Dacă El opreşte apele, vine seceta;
dacă El le dă drumul, acestea inundă ţara.
16 Ale Lui sunt puterea şi victoria;
cel înşelat şi cel ce înşală sunt sub stăpânirea Lui.
17 El îi face pe sfetnici să umble goi
şi îi face nebuni pe judecători.
18 El desface cingătorile împăraţilor
şi le leagă coapsele cu o frânghie.
19 El îi face pe preoţi să umble goi
şi îi răstoarnă pe cei puternici.
20 Închide gura sfătuitorilor
şi le ia mintea celor bătrâni.
21 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi îl dezarmează pe cel puternic.[aa]
22 El descoperă adâncimile întunericului
şi aduce întunericul adânc la lumină.
23 El înalţă neamurile şi tot El le coboară,
El le face să crească şi tot El le împrăştie.
24 El ia mintea conducătorilor pământului
şi-i face să rătăcească printr-o pustietate fără drum.
25 Bâjbâie în întuneric fără lumină,
se clatină ca nişte oameni beţi.
13 Ochiul meu a văzut toate aceste lucruri,
urechile mele au auzit şi au înţeles.
Footnotes
- Iov 3:5 Sau: umbra morţii
- Iov 3:8 Sau: marea
- Iov 3:8 Monstru mitic marin
- Iov 4:17 LXX; TM: Poate omul să fie mai drept decât Dumnezeu? / Poate el să fie mai drept decât Făcătorul său?
- Iov 4:21 Unii traducători încheie citatul după v. 17
- Iov 5:17 Ebr.: Şadai; peste tot în Iov
- Iov 6:6 Sensul versului în ebraică este nesigur
- Iov 6:14 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; sau: său, chiar dacă îşi pierde; sau: său, dar voi v-aţi pierdut
- Iov 6:29 Sau: dreptatea mea rămâne
- Iov 7:1 Vezi Is. 40:2; termenul ebraic se poate referi şi la greutatea serviciului militar
- Iov 7:1 Sau: mercenar
- Iov 7:9 Ebr.: Şeol; peste tot în carte
- Iov 7:12 Iov face referire la mitologia canaanită, în care personaje mitice ca Leviatan (3:8), Yam (Marea) şi Tanin reprezintă haosul, răzvrătindu-se împotriva zeului suprem, care reprezintă ordinea, şi trebuind, astfel, să fie întemniţate
- Iov 7:20 Câteva mss TM, o tradiţie scribală ebraică antică, LXX; cele mai multe mss TM: Am devenit o povară pentru mine însumi.
- Iov 8:14 Sensul termenului în ebraică este nesigur
- Iov 8:19 Expresia poate sugera ironia; sau: Aşa i se veştejeşte viaţa
- Iov 8:19 Sau: Aceasta este bucuria vieţii ei,/ că din pământ vor răsări altele
- Iov 9:13 Monstru mitic al mării, reprezentând haosul; şi în 27:12
- Iov 9:19 LXX; TM: cine mă
- Iov 9:30 Sau: zăpadă
- Iov 10:12 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
- Iov 10:15 Sau: conştient de necazul meu
- Iov 10:22 Sau: a umbrei morţii
- Iov 12:2 Lit: voi sunteţi poporul
- Iov 12:6 Sensul versului în ebraică este nesigur
- Iov 12:9 Singurul loc, în discursurile lui Iov şi ale prietenilor săi, în care apare numele YHWH
- Iov 12:21 Lit.: nobililor/şi îi dezleagă brâul celui puternic.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.