48 Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
    căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49 Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
    şi fără oprire,
50 până când Domnul din ceruri
    va privi şi va lua aminte.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
    pe toate fiicele cetăţii mele.

52 Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
    m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
    şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
    şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“

55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
    din adâncimile gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
    la strigătele mele după ajutor!“
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
    şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“

58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut!
    Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare
    şi planurile lor împotriva mea.

61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile
    şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,
62 ai auzit şoaptele potrivnicilor mei
    şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.
63 Priveşte! Şezând sau în picioare,
    ei mă batjocoresc în cântecele lor!

64 Răsplăteşte-le, Doamne,
    după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
    şi fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i
    de sub ceruri, Doamne!

Read full chapter