Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi.

Read full chapter