Cum fiii preţioşi ai Sionului,
    altădată preţuiţi ca aurul pur,
sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut,
    lucrate de mâinile olarului.

Până şi şacalii îşi scot sânul
    ca să-şi alăpteze puii!
Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă
    ca struţii pustiei[a].

Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii,
    fiind uscată de sete.
Copiii cer pâine,
    însă nimeni nu le-o dă.

Read full chapter

Footnotes

  1. Plângeri 4:3 Vezi Iov 39:14-17