Li s-a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi şi nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunţile lor sigiliul lui Dumnezeu. Nu li s-a dat voie să-i omoare, ci doar să-i chinuiască timp de cinci luni[a]. Chinul pe care-l provocau era precum chinul provocat de un scorpion când înţeapă un om. În zilele acelea oamenii vor căuta moartea, dar nu o vor găsi. Vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei.

Înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi pentru război, iar pe capete aveau ceva ca nişte coroane care păreau de aur. Feţele lor erau ca nişte feţe de oameni; aveau părul ca părul de femeie şi dinţii ca de leu, aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, iar zgomotul făcut de aripile lor era ca zgomotul multor care trase de cai care aleargă în război. 10 Aveau cozi, ca scorpionii, şi ace, şi în cozile lor le stătea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni. 11 Îl aveau ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este „Abadon“, iar în greacă are numele de „Apolion“[b].

Read full chapter

Footnotes

  1. Apocalipsa 9:5 Probabil durata de viaţă a acestor lăcuste sau cea a sezonului secetos
  2. Apocalipsa 9:11 Atât Abadon, cât şi Apolion înseamnă Distrugătorul