însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate. Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte:

„Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate
    şi ale căror păcate sunt acoperite!

Read full chapter