Add parallel Print Page Options

pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit(A), credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice(B)”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!

Read full chapter