Psalmii 11-15

Nouă Traducere În Limba Română

¹ La Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi:
    „Fugi în munţii voştri ca o pasăre“?
² Cei răi îşi încordează arcul,
    îşi potrivesc săgeata pe coardă,
ca să-l ţintească pe întuneric
    pe cel cu inima cinstită.
³ Când temeliile se surpă,
    ce mai poate face cel drept?

⁴ Domnul este în Templul Său cel sfânt,
    Domnul este pe tronul Lui din ceruri.
Ochii Lui privesc
    şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.
⁵ Domnul îl cercetează pe cel drept,
    dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa,
        sufletul Lui îi urăşte.^[a]
6 Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă,
    un vânt dogoritor este cupa de care au parte,
⁷ căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,
    iar cei drepţi privesc faţa Lui.

¹ Vino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi^[c]
    şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor!
² În zadar se linguşesc unul pe altul
    şi vorbesc de la inimă la inimă.

³ Nimicească Domnul buzele linguşitoare
    şi limba lăudăroasă,
⁴ pe cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi;
    suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“

⁵ „Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş,
    chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul,
        şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“
⁶ Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,
    ca argintul purificat într-un cuptor de pământ,
        rafinat de şapte ori.

⁷ Tu, Doamne, ne vei păzi,
    Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni^[d].
⁸ Cei răi mişună peste tot,
    când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.

¹ Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna?
    Până când Îţi vei ascunde faţa de mine?
² Până când să mă frământ în sufletul meu
    şi să găsesc zi de zi în inima mea întristare?
        Până când să mă tot biruie duşmanul meu?

³ Ia aminte la necazul meu, Doamne, Dumnezeul meu!
    Luminează-mi ochii, ca să nu mă apuce somnul morţii,
⁴ ca să nu zică duşmanul meu: „L-am biruit!“
    şi să nu se bucure prigonitorii mei când sunt doborât.

⁵ Dar eu mă încred în îndurarea Ta
    şi inima mea se bucură de mântuirea Ta.
⁶ Mă voi bucura în Domnul,
    căci El mi-a făcut bine!

¹ Nebunul^[e] zice în inima lui:
    „Nu este Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fapte îngrozitoare;
    nu mai există nici unul care să facă binele.

² Domnul Îşi pleacă privirea din ceruri
    peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
    vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
³ Toţi s-au rătăcit,
    cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există nici unul care să facă binele,
    nici unul măcar!

⁴ Oare n-au minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
    cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
        şi nu-L cheamă pe Domnul?
⁵ Chiar acolo unde sunt îi va apuca groaza,
    căci Dumnezeu este cu neamul celor drepţi.
⁶ Râdeţi voi de planul celui sărman,
    dar Domnul este adăpostul lui!
⁷ O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel?
    Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său,^[f]
să se înveselească Iacov
    şi să se bucure Israel!

¹ Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău?
    Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?

² Cel ce umblă în integritate;
    cel ce face dreptate;
cel ce spune adevărul din inimă
³     şi nu bârfeşte cu limba lui;
cel ce nu-i face rău prietenului său
    şi nu aruncă insulte asupra semenului său;
⁴ cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ,
    dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul;
cel ce nu-şi ia vorba înapoi
    chiar dacă a jurat spre paguba lui;
⁵ cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă
    şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat.

Cel ce face aşa
    nu se va clătina niciodată!