Exodul 19-24

Nouă Traducere În Limba Română

Israel în pustia Sinai

19 Chiar în ziua în care se împlineau trei luni de la ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului, ei au ajuns în pustia Sinai. ² După ce părăsiseră Refidimul, au intrat în pustia Sinai şi şi-au aşezat tabăra în pustie, înaintea muntelui. ³ Acolo Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte şi i-a zis: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov; iată ce să le spui israeliţilor: ⁴ «Aţi văzut ce le-am făcut egiptenilor, cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine. ⁵ De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea^[a] dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. ⁶ Voi^[b] Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi^[c] şi un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui israeliţilor.“ ⁷ Moise s-a întors, a convocat sfatul bătrânilor şi le-a zis toate cuvintele pe care Domnul i le-a poruncit. ⁸ Şi tot poporul i-a răspuns într-un singur glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului.

Sfinţirea poporului

⁹ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca poporul să audă când îţi vorbesc şi să aibă întotdeauna încredere în tine.“ Tot atunci, când Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului, ¹⁰ Domnul i-a mai zis: „Du-te la popor şi sfinţeşte-l azi şi mâine. Să-şi spele hainele ¹¹ şi să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci Domnul Se va coborî pe muntele Sinai în faţa întregului popor. ¹² Să pui de jur împrejur limite pentru popor şi să-i zici: «Aveţi grijă să nu vă urcaţi pe munte, nici să nu-i atingeţi poalele, pentru că, oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.» ¹³ Nici măcar o mână să nu-l atingă; dacă-l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeţi; indiferent ce va fi, om sau animal, să nu trăiască! Când trâmbiţa va suna, poporul să se apropie de munte.“ ¹⁴ Moise s-a coborât de pe munte la popor. A sfinţit poporul şi acesta şi-a spălat hainele. ¹⁵ Moise le-a zis celor din popor: „Fiecare din voi să fie pregătit pentru a treia zi; până atunci nimeni să nu se apropie de soţia lui!“

¹⁶ În dimineaţa celei de-a treia zi au fost tunete şi fulgere; un nor gros acoperea muntele şi un sunet de trâmbiţă se auzea foarte puternic. Tot poporul din tabără tremura. ¹⁷ Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu. Oamenii au stat la poalele muntelui. ¹⁸ Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Domnul S-a coborât pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele^[d] se cutremura cu putere. ¹⁹ În timp ce trâmbiţa suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, şi glasul lui Dumnezeu îi răspundea^[e]. ²⁰ Când Domnul S-a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s-a suit acolo. ²¹ Apoi Domnul i-a zis:

– Coboară şi avertizează poporul să nu se apropie să se uite la Domnul, pentru ca nu cumva să piară mulţi dintre ei. ²² Chiar şi preoţii care se apropie de Domnul trebuie să se sfinţească, căci doar aşa Domnul nu-i va nimici^[f].

²³ Moise I-a răspuns Domnului:

– Poporul nu are voie să se apropie de muntele Sinai, pentru că Tu Însuţi ne-ai avertizat zicând: „Pune limite în jurul muntelui şi păstrează-l sfânt.“

²⁴ Domnul i-a zis:

– Coboară şi adu-l cu tine pe Aaron, dar nu lăsa nici preoţii, nici poporul să se apropie şi să se suie la Domnul, ca să nu-i nimicească^[g].

²⁵ Moise s-a coborât la popor şi a vorbit cu ei.

Cele Zece Porunci

20 Apoi Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte:

¹⁸ Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare. ¹⁹ Ei i-au zis lui Moise:

– Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri!

²⁰ Moise a răspuns poporului:

– Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare şi să aveţi în voi frica de El, pentru ca să nu păcătuiţi.

²¹ Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu. ²² Domnul i-a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti israeliţilor: «Voi înşivă aţi văzut că v-am vorbit din ceruri. ²³ Să nu vă faceţi zei de argint şi nici zei de aur pe care să-i puneţi alături de Mine. ²⁴ Să-Mi faceţi un altar de pământ şi să aduceţi pe el arderile voastre de tot şi jertfele de pace^[j], oile şi boii. Oriunde voi face ca Numele Meu să fie pomenit, voi veni şi vă voi binecuvânta. ²⁵ Dacă-Mi veţi face un altar de piatră, să nu-l zidiţi din pietre cioplite, pentru că, atunci când veţi pune dalta pe piatră, o veţi pângări.^{[k] 26} Să nu vă urcaţi la altarul Meu pe trepte, pentru ca să nu vi se descopere goliciunea înaintea lui.»“

Cartea Legământului – legi privind sclavia

21 „Acestea sunt legile pe care trebuie să le pui înaintea lor: ² «Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să iasă liber, fără să plătească nimic. ³ Dacă a intrat singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el. ⁴ Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur. ⁵ Dar dacă sclavul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soţia şi copiii, şi nu doresc să plec ca să fiu liber’, ⁶ atunci stăpânul să-l apropie de uşă sau de uşori şi, în prezenţa judecătorilor^[l], să-i străpungă lobul urechii cu o andrea. Astfel, el îi va sluji toată viaţa.

⁷ Dacă cineva îşi vinde fata ca slujitoare, ea nu va fi eliberată asemenea sclavilor^[m]. ⁸ De asemenea, dacă ea nu-i va plăcea stăpânului ei, care şi-a luat-o pentru el^[n], acesta trebuie să permită a fi răscumpărată. Nu va avea dreptul s-o vândă unui străin, pentru că a fost nedrept cu ea. ⁹ Dacă o va da fiului său, va trebui să se poarte cu ea ca şi cu o fiică. ¹⁰ Dacă îşi va lua altă soţie, nu va avea voie să-i scadă nimic din hrana, îmbrăcămintea şi drepturile ei de soţie^[o]. ¹¹ Dacă-i va scădea din aceste trei lucruri, atunci ea va putea să plece de la el fără nici o despăgubire, fără să plătească argint.

Legi privind violenţa fizică

¹² Oricine loveşte mortal un om trebuie să fie pedepsit cu moartea. ¹³ Dacă n-a făcut-o intenţionat, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta, îi voi pregăti un loc unde să poată fugi. ¹⁴ Dacă cineva va merge până acolo încât să-l ucidă pe semenul său folosindu-se de vicleşug, chiar şi de la altarul Meu să-l iei şi să-l omori!

¹⁵ Oricine îşi loveşte tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.

¹⁶ Cine răpeşte un om şi-l vinde – sau chiar dacă omul este găsit în mâna răpitorului – trebuie să fie pedepsit cu moartea.

¹⁷ Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.

¹⁸ În cazul în care doi oameni se vor certa şi unul îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul^[p], iar acesta din urmă nu va muri, ci va fi nevoit să stea la pat, ¹⁹ cel care l-a lovit să nu fie pedepsit, deoarece rănitul va putea să se ridice după o vreme şi să umble afară cu ajutorul toiagului lui; va trebui însă să-l despăgubească pe cel rănit pentru tot timpul pierdut şi să-l îngrijească până când acesta se va vindeca.

²⁰ Dacă un stăpân va lovi cu băţul un sclav sau o sclavă, iar unul din aceştia va muri pe loc, stăpânul va trebui să fie pedepsit, ²¹ dar dacă sclavul îşi revine după o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit, căci este argintul său.

²² Dacă se vor lupta doi oameni şi vor lovi o femeie însărcinată, făcând-o să nască înainte de vreme^[q], fără nici o altă nenorocire, cel responsabil trebuie să fie pedepsit aşa cum cere soţul femeii, plătind atât cât au hotărât judecătorii. ²³ Dar, dacă se va întâmpla vreo nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ²⁴ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, ²⁵ arsură pentru arsură, rană pentru rană şi vânătaie pentru vânătaie.

²⁶ Dacă un stăpân va lovi ochiul vreunui sclav sau al vreunei sclave şi-l face pe acesta sau pe aceasta să-şi piardă ochiul, sclavul, respectiv sclava, să fie lăsaţi să plece liberi ca despăgubire pentru ochi. ²⁷ Dacă stăpânul va face să cadă un dinte de-al vreunui sclav sau de-al vreunei sclave, sclavul, respectiv sclava, să fie eliberaţi ca despăgubire pentru dinte.

²⁸ Dacă un bou va împunge şi va omorî un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar proprietarul boului să nu fie pedepsit. ²⁹ Dar, dacă se ştia că boul obişnuieşte să împungă şi proprietarul său a fost avertizat, însă nu l-a închis, atunci, în momentul în care boul va omorî un bărbat sau o femeie, acesta să fie omorât cu pietre, iar proprietarul său să fie pedepsit cu moartea. ³⁰ Dacă proprietarului i se va cere un preţ de răscumpărare, el să plătească tot ce i se va cere pentru răscumpărarea vieţii lui.

³¹ Dacă boul va împunge un băiat sau o fată, proprietarului i se va cere după aceeaşi lege. ³² Dacă boul va împunge un sclav sau o sclavă, proprietarul să plătească stăpânului sclavilor treizeci de şecheli^[r] de argint, iar boul să fie omorât cu pietre.

³³ Dacă un om va face o groapă şi nu o va acoperi, iar un bou sau un măgar va cădea în ea, ³⁴ cel ce a făcut groapa va trebui să-l despăgubească cu argint pe proprietarul animalelor moarte, iar acestea să-i rămână celui dintâi.

³⁵ Dacă boul unui om va împunge boul altuia şi cel din urmă moare, atunci proprietarii lor vor trebui să vândă boul viu, să împartă argintul şi să împartă şi boul mort. ³⁶ Dar, dacă se ştia că boul obişnuieşte să împungă şi proprietarul său nu l-a închis, atunci proprietarul să dea un bou viu în schimbul boului mort, iar boul mort să-i rămână lui.

Legi privind proprietatea

22 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat şi patru oi pentru fiecare oaie.

² Dacă hoţul este prins spărgând şi este lovit, iar în cele din urmă moare, cel care l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. ³ Dar, dacă primeşte lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l-a lovit va fi vinovat de moartea sa.

Hoţul prins trebuie să restituie ceea ce este dator să dea; dacă nu are ce să dea, să fie vândut ca sclav pentru a plăti ceea ce a furat.

⁴ Când animalul – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în proprietatea hoţului, acesta să plătească dublu.

⁵ Dacă un om îşi lasă turma să pască într-un ogor sau într-o vie ori îşi lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.

⁶ Dacă izbucneşte un foc care cuprinde spinii şi incendiază grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.

⁷ Dacă un om încredinţează semenului său argint sau bunuri spre păstrare şi acestea sunt furate din casa celui din urmă, dacă este prins, hoţul trebuie să plătească dublu. ⁸ Dacă hoţul nu este prins, stăpânul casei să fie cercetat de judecători^[s], ca să se vadă dacă nu cumva şi-a însuşit el bunurile semenului său. ⁹ În orice dispută cu privire la vreun bou, măgar, îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părţi spune: ‘Este a mea’, cauza ambelor părţi să fie cercetată de judecători; cel pe care-l vor condamna judecătorii^[t] să plătească celuilalt dublu.

¹⁰ Când cineva încredinţează altcuiva un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre păstrare şi animalul moare, este vătămat sau este luat de la el fără să vadă cineva, ¹¹ să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părţi. Cel căruia i se încredinţase animalul va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile celuilalt; stăpânul va accepta jurământul şi celălalt nu va fi dator să-i restituie nimic. ¹² Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să-l restituie stăpânului. ¹³ Dacă a fost sfâşiat de fiare, hoitul animalului să fie adus ca dovadă, iar cel căruia i-a fost încredinţat nu va trebui să restituie nimic pentru rămăşiţele sfâşiate.

¹⁴ Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se loveşte sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l-a împrumutat va trebui să-l înlocuiască. ¹⁵ Dacă stăpânul a fost de faţă, nu va trebui să-l înlocuiască; dacă animalul a fost închiriat, preţul chiriei va acoperi pierderea.

Legi privind relaţiile sociale şi respectul faţă de Dumnezeu

¹⁶ Dacă un om înşală o fecioară care nu este logodită şi se culcă cu ea, va trebui să-i plătească zestrea şi să o ia de soţie. ¹⁷ Dacă tatăl ei refuză să i-o dea de soţie, el îi va plăti în argint preţul zestrei unei fecioare.

¹⁸ Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.

¹⁹ Oricine se culcă cu un animal să fie imediat pedepsit cu moartea.

²⁰ Oricine aduce jertfe zeilor, şi nu Domnului, să fie nimicit^[u].

²¹ Să nu-l asupreşti pe străin şi să nu-i faci rău, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

²² Să nu îi asupreşti pe văduvă sau pe orfan. ²³ Dacă îi asupreşti şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi asculta strigătul; ²⁴ mânia Mea se va aprinde şi vă voi omorî cu sabia, soţiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voştri, orfani.

²⁵ Dacă împrumuţi argint vreunuia din poporul Meu care este în nevoie, să nu te porţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri de la el dobândă. ²⁶ Dacă iei haina semenului tău drept garanţie, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, ²⁷ căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care îşi înveleşte trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt milostiv.

²⁸ Să nu-L huleşti pe Dumnezeu^[v] şi să nu-l blestemi pe conducătorul poporului tău.

²⁹ Să nu întârzii să-Mi aduci jertfe din pârga secerişului tău şi a viei tale.^[w] De asemenea, să-Mi dai pe întâiul născut dintre fiii tăi. ³⁰ Să faci la fel cu boii şi cu oile tale: şapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi-l dai Mie.

³¹ Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi nici un fel de carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.

Legi privind dreptatea şi mila

23 Să nu răspândiţi minciuni. Să nu te alături celui rău pentru a fi un martor mincinos.

² Să nu te iei după mulţime, când aceasta săvârşeşte răul; când depui mărturie la judecată, să nu treci de partea celor mulţi ca să perverteşti dreptatea ³ şi nici să nu-l favorizezi pe cel sărac la judecată.

⁴ Dacă întâlneşti boul sau măgarul rătăcit al duşmanului tău, să i-l duci înapoi. ⁵ Dacă vezi măgarul celui ce te urăşte căzut sub povară, să nu-l laşi acolo, ci să-l ajuţi să o ia de pe el.

⁶ Să nu calci în picioare dreptatea săracului la judecată. ⁷ Păzeşte-te de sentinţe greşite şi nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu oricum nu-l voi considera drept pe cel vinovat.

⁸ Să nu iei mită, pentru că mita orbeşte pe cei ce văd şi suceşte cuvintele celor drepţi.

⁹ Să nu-l asupreşti pe străin, căci voi înţelegeţi starea străinului, deoarece şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

¹⁰ Timp de şase ani să semeni pământul şi să-i aduni rodul, ¹¹ dar în al şaptelea an să-l laşi să se odihnească nesemănat, pentru ca săracul din poporul tău să poată mânca, iar ceea ce mai rămâne să fie mâncat de animalele sălbatice. Să faci la fel cu via şi cu măslinii.

¹² Şase zile să lucrezi, iar în a şaptea zi să te odihneşti, pentru ca astfel şi boul, şi măgarul tău să se poată odihni, precum şi sclavul născut în casa ta, şi străinul.

¹³ Să păzeşti tot ceea ce ţi-am spus. Să nu invoci numele altor dumnezei: numele lor să nu fie auzite pe buzele tale.

Cele trei sărbători anuale

¹⁴ De trei ori pe an să ţii sărbători în cinstea Mea. ¹⁵ Să ţii Sărbătoarea Azimelor; aşa cum ţi-am poruncit, să mănânci azime timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, şi anume în luna Abib^[x], pentru că atunci ai ieşit din Egipt. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale. ¹⁶ Să ţii Sărbătoarea Recoltei^[y], a primelor roade ale muncii tale, din ceea ce ai semănat în ogor. Să ţii Sărbătoarea Culesului^[z] la sfârşitul anului, atunci când strângi de pe câmp rodul muncii tale. ¹⁷ De trei ori pe an toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Stăpânului Domn.

¹⁸ Să nu aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine dospită, nici să nu laşi ca grăsimea de la sărbătoarea Mea să rămână până dimineaţa.

¹⁹ Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău.

Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.^[aa]

Promisiunea ocupării Canaanului

²⁰ Voi trimite un Înger^[ab] înaintea ta, ca să te păzească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. ²¹ Fii cu luare aminte la El şi ascultă-I glasul. Nu te răzvrăti împotriva Lui, pentru că nu îţi va ierta nelegiuirea, căci Numele Meu este în El. ²² Dacă Îl vei asculta şi vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. ²³ Când Îngerul Meu va merge înaintea ta şi te va conduce la amoriţi, la hitiţi, la periziţi, la canaaniţi, la hiviţi şi la iebusiţi, Eu îi voi nimici, ²⁴ dar tu să nu te pleci înaintea zeilor lor şi să nu li te închini. Să nu urmezi faptele lor, ci să-i nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi stâlpii sacri^[ac]. ²⁵ Tu să te închini Domnului, Dumnezeul tău, iar Eu îţi voi binecuvânta pâinea şi apa şi voi îndepărta boala din mijlocul tău. ²⁶ Nici o femeie din ţară nu va pierde sarcina şi nici una nu va fi stearpă. Voi face să fie deplin numărul zilelor tale.

²⁷ Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi distruge toate popoarele la care vei ajunge şi voi face ca toţi duşmanii tăi să fugă dinaintea ta. ²⁸ Voi trimite viespi^[ad] înaintea ta care îi vor izgoni pe hiviţi, pe canaaniţi şi pe hitiţi. ²⁹ Totuşi nu-i voi izgoni într-un singur an, pentru că ţara ar rămâne pustie şi vieţuitoarele de pe câmp s-ar înmulţi. ³⁰ Puţin câte puţin, îi voi izgoni dinaintea ta până vei creşte la număr şi vei stăpâni ţara. ³¹ Îţi voi întinde hotarele de la Marea Roşie^[ae] până la Marea Filistenilor^[af] şi de la pustie până la râu^[ag], căci Eu îi voi da în mâinile tale pe locuitorii ţării şi tu îi vei izgoni dinaintea ta. ³² Tu însă să nu închei legământ cu ei şi cu zeii lor. ³³ Să nu le dai voie să locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea, căci dacă te vei închina înaintea zeilor lor, aceasta va fi o cursă pentru tine.»“

Confirmarea legământului

24 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Suiţi-vă la Domnul, tu, Aaron, Nadab, Abihu şi şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel, şi închinaţi-vă de departe. ² Doar Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“

³ Moise s-a întors şi a zis poporului toate cuvintele şi toate poruncile Domnului. Întreg poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ ⁴ Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat doisprezece stâlpi după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ⁵ A trimis nişte tineri israeliţi care au adus arderi de tot şi au înjunghiat boi ca jertfe de pace^[ah] în cinstea Domnului. ⁶ Moise a luat jumătate din cantitatea de sânge şi a turnat-o într-un vas, jumătatea cealaltă stropind-o pe altar. ⁷ Apoi Moise a luat Cartea Legământului şi a citit-o în auzul întregului popor. Israeliţii au zis: „Vom face tot ce a spus Domnul şi-L vom asculta!“ ⁸ Atunci Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Acesta este sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“

Moise pe muntele Sinai

⁹ După aceea, Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab, Abihu şi cei şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel; ¹⁰ ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir^[ai], ca cerul senin. ¹¹ Dumnezeu nu Şi-a întins mâna împotriva conducătorilor israeliţilor; ei L-au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut. ¹² Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi aşteaptă acolo; îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru ca ei să poată fi învăţaţi.“ ¹³ Moise, împreună cu Iosua care-i slujea, s-a ridicat şi s-a urcat pe muntele lui Dumnezeu. ¹⁴ Moise le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce. Aaron şi Hur vor rămâne cu voi, aşa că, dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.“ ¹⁵ Moise s-a suit pe munte şi norul a acoperit muntele. ¹⁶ Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit pentru şase zile; în ziua a şaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din nor. ¹⁷ Înfăţişarea slavei Domnului le apărea israeliţilor ca un foc mistuitor pe vârful muntelui. ¹⁸ Moise a intrat în nor şi s-a suit pe munte. El a rămas acolo timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.