Neemia 2-6

Nouă Traducere În Limba Română

Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim

2 În luna Nisan^[a], în al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes^[b], pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin şi l-am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui. ² Împăratul mi-a zis:

– De ce ai faţa aşa tristă? Văd că nu eşti bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii!

Atunci mi s-a făcut foarte frică ³ şi i-am răspuns împăratului:

– Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am faţa tristă când cetatea unde se află mormintele strămoşilor mei este în ruine, iar porţile ei au fost mistuite de foc?

⁴ – Ce-mi ceri? m-a întrebat împăratul.

M-am rugat Dumnezeului cerurilor, ⁵ după care i-am zis împăratului:

– Dacă împăratul găseşte de cuviinţă şi dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoşilor mei, ca să o rezidesc.

⁶ – Cât va dura călătoria ta şi când te vei întoarce? m-a întrebat împăratul, având-o pe împărăteasă alături.

Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor şi mi-a dat voie să plec. I-am mai zis împăratului:

⁷ – Dacă împăratul găseşte de cuviinţă, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste râu^[c], ca să-mi dea voie să trec când voi ajunge în Iuda ⁸ şi o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.

Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. ⁹ Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste râu şi le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine nişte căpetenii de oştire şi nişte călăreţi. ¹⁰ Când Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele israeliţilor.

Neemia inspectează zidurile Ierusalimului

¹¹ Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile. ¹² Apoi m-am trezit noaptea şi am luat cu mine câţiva oameni, fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine nici un alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare. ¹³ Am ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat înspre Izvorul Balaurului^[d] şi înspre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu atenţie la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, şi la porţile lui care fuseseră mistuite de foc. ¹⁴ Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream. ¹⁵ Am urcat apoi, trecând prin vale – era tot noapte – şi m-am uitat cu atenţie la zid, după care am reintrat prin Poarta Văii şi m-am întors. ¹⁶ Dregătorii nu ştiau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoţilor, nici nobililor, nici leviţilor, nici dregătorilor şi nici celorlalţi slujbaşi. ¹⁷ Atunci le-am zis:

– Vedeţi starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porţile lui sunt mistuite de foc. Haideţi să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ruşine!

¹⁸ Şi le-am povestit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu faţă de mine şi cuvintele pe care mi le-a spus împăratul.

– Haidem să zidim! au zis ei, încurajându-se pentru această lucrare bună.

¹⁹ Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, şi arabul Gheşem au aflat aceasta, ne-au batjocorit şi ne-au dispreţuit, zicând:

– Ce faceţi voi acolo? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?

²⁰ Eu le-am răspuns astfel:

– Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă! Noi, slujitorii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveţi nici moştenire, nici drepturi şi nici pomenire în Ierusalim.

Organizarea lucrărilor

3 Marele preot Eliaşib împreună cu rudele sale dintre preoţi au început să rezidească Poarta Oilor. Au sfinţit-o şi i-au pus porţile; au rezidit până la Turnul celor O Sută, pe care l-au sfinţit, şi până la Turnul lui Hananel. ² Oamenii din Ierihon au rezidit următoarea parte a zidului, iar Zacur, fiul lui Imri, pe următoarea. ³ Urmaşii lui Hasenaa au rezidit Poarta Peştilor; au placat-o cu scânduri şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. ⁴ Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoţ, a restaurat următoarea parte a zidului, iar Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabel, pe următoarea; Ţadok, fiul lui Baana, a restaurat următoarea parte a zidului. ⁵ Apoi următoarea parte a fost restaurată de oamenii din Tekoa; nobilii lor însă nu au pus umărul la lucrarea stăpânilor^[e] lor. ⁶ Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiul lui Besodia, au restaurat Poarta Veche. Ei au placat-o cu scânduri şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. ⁷ Următoarea parte a zidului au restaurat-o ghivonitul Melatia şi meronotitul Iadon, care erau oameni din Ghivon şi din Miţpa, teritorii aflate sub autoritatea guvernatorului provinciei de peste râu.^{[f] 8} Uziel, fiul lui Harhaia, unul dintre aurari, a restaurat următoarea parte a zidului, iar Hanania, unul dintre producătorii de miresme, pe următoarea. Au refăcut Ierusalimul până la Zidul cel Lat.

⁹ Refaia, fiul lui Hur, conducător peste jumătate din ţinutul Ierusalimului, a restaurat următoarea parte a zidului. ¹⁰ După aceea, următoarea parte a zidului a restaurat-o Iedaia, fiul lui Harumaf, chiar în dreptul casei sale, iar Hatuş, fiul lui Haşabnia, pe următoarea. ¹¹ O altă parte a zidului şi Turnul Cuptoarelor au fost restaurate de Malchia, fiul lui Harim şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab. ¹² Şalum, fiul lui Haloheş, conducător peste cealaltă jumătate din ţinutul Ierusalimului, însoţit fiind de fiicele sale, a restaurat următoarea parte. ¹³ Hanun şi locuitorii din Zanoah au restaurat Poarta Văii. Ei au rezidit-o şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. Tot ei au mai restaurat şi o mie de coţi^[g] de zid, până la Poarta Gunoiului. ¹⁴ Malchia, fiul lui Recab, conducătorul ţinutului Bet-Hacherem, a restaurat Poarta Gunoiului. El a rezidit-o şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele.

¹⁵ Şalum, fiul lui Col-Hoze, conducătorul ţinutului Miţpei, a restaurat Poarta Izvorului. El a rezidit-o, i-a făcut acoperiş şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. A mai restaurat şi zidul Iazului Siloamului^[h] aflat în apropierea grădinii regelui, până la treptele care coboară din Cetatea lui David. ¹⁶ După el, Neemia, fiul lui Azbuk, conducător peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a restaurat partea care se întinde până în dreptul mormintelor^[i] lui David, până la iazul artificial şi până la Casa Vitejilor. ¹⁷ După el, leviţii, conduşi de Rehum, fiul lui Bani, au restaurat următoarea parte a zidului; a urmat apoi, pentru ţinutul său, Haşabia, conducător peste jumătate din ţinutul Cheilei, ¹⁸ iar după aceea rudele lor împreună cu Binui^[j], fiul lui Henadad, conducător peste cealaltă jumătate din ţinutul Cheilei. ¹⁹ Ezer, fiul lui Iosua, conducătorul Miţpei, a restaurat o altă parte a zidului, cea din faţa drumului care duce la depozitul de arme, la contrafortul din unghiul zidului. ²⁰ A urmat Baruc, fiul lui Zabai, care a restaurat cu multă râvnă o altă parte a zidului, adică de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib.

²¹ A urmat Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoţ, care a restaurat o altă parte a zidului, adică de la poarta casei lui Eliaşib până la capătul casei lui Eliaşib. ²² După el, preoţii din împrejurimile Ierusalimului au restaurat următoarea parte. ²³ Apoi următoarea parte a fost restaurată de Beniamin şi Haşub, chiar în dreptul caselor lor, iar Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a restaurat zidul de lângă casa sa. ²⁴ După ei, o altă parte a zidului a restaurat-o Binui, fiul lui Henadad, cea din dreptul casei lui Azaria până la unghi şi până la colţ. ²⁵ Palal, fiul lui Uzai, a restaurat următoarea parte în dreptul unghiului şi a turnului care iese în afară din palatul de sus al regelui, aproape de curtea temniţei. După el, Pedaia, fiul lui Paroş, ²⁶ şi slujitorii de la Templu, care locuiau în Ofel^[k], au restaurat zidul până în dreptul Porţii Apelor, înspre răsărit şi până la turnul care iese în afară. ²⁷ Au urmat oamenii din Tekoa care au restaurat o altă parte a zidului, începând din dreptul marelui turn care iese în afară şi până la zidul Ofelului.

²⁸ Preoţii au restaurat partea de deasupra a Porţii Cailor, fiecare în dreptul casei sale. ²⁹ A urmat Ţadok, fiul lui Imer, care a restaurat în dreptul casei lui, după care Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul Porţii de Răsărit, a restaurat şi el. ³⁰ Au urmat Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, care au restaurat o altă parte a zidului. După ei a urmat Meşulam, fiul lui Berechia, care a restaurat în dreptul chiliei lui. ³¹ A urmat Malchia, unul dintre aurari, care a restaurat până în dreptul caselor slujitorilor de la Templu şi ale negustorilor, până în dreptul Porţii de Control şi până la odaia de deasupra colţului, ³² iar de la odaia de deasupra colţului până la Poarta Oilor au restaurat aurarii şi negustorii.

Reacţii duşmănoase

4 Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. I-a batjocorit pe iudei, ² zicând rudelor sale şi oştirii Samariei:

– Ce fac amărâţii aceştia de iudei? Vor reface ei zidul? Vor aduce ei jertfe? Vor isprăvi ei vreodată? Vor da ei viaţă unor pietre acoperite de grămezi de moloz şi arse de foc?

³ Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis:

– Şi chiar dacă zidesc, până şi o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!

⁴ „Ascultă-ne, Dumnezeul nostru, căci suntem dispreţuiţi! Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor şi dă-i pradă unei ţări în care să fie captivi! ⁵ Nu le acoperi vina şi nu le şterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit^[l] pe cei ce zidesc!“ ⁶ Am continuat să reconstruim zidul şi l-am ridicat până la jumătate din înălţimea lui, iar poporul lucra cu inimă.

⁷ Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi aşdodiţii au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează şi că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare. ⁸ S-au aliat cu toţii ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni. ⁹ Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă ca să ne apere de ei zi şi noapte. ¹⁰ Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăuşilor slăbeşte, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“

¹¹ Totodată duşmanii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până în clipa când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea!“ ¹² Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile prin care aceştia urmau să vină împotriva noastră. ¹³ Prin urmare, i-am pus pe unii din popor de-a lungul porţiunii mai joase a zidului, în locurile libere din spatele lui, aşezându-i, potrivit clanurilor lor, cu săbiile, suliţele şi arcurile în mâini. ¹⁴ După ce m-am uitat la toate acestea, m-am ridicat şi le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor astfel: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare şi înfricoşător, şi luptaţi pentru rudele voastre, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre.“

¹⁵ Când duşmanii noştri au auzit că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a zădărnicit planurile, astfel încât ne-am putut întoarce cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. ¹⁶ Din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmaţi cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Conducătorii se aşezaseră înapoia întregii case a lui Iuda, ¹⁷ care reconstruia zidul. Cei ce purtau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă ţineau arma. ¹⁸ Fiecare ziditor îşi avea sabia încinsă la brâu în timp ce zidea. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine. ¹⁹ Le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, iar noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unii de ceilalţi. ²⁰ În locul în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, acolo să vă alăturaţi nouă. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!“

²¹ Am continuat să facem lucrarea cu jumătate dintre ei înarmaţi cu suliţe, din zorii zilei până la ivirea stelelor. ²² Tot în perioada aceea am mai zis poporului: „Fiecare om să înnopteze la Ierusalim împreună cu sluga lui, ca să ne slujească drept strajă noaptea, iar ziua să poată lucra!“ ²³ Şi nu ne-am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici rudele mele, nici slujitorii mei şi nici bărbaţii care stăteau de strajă înapoia mea. Iar când mergeau la apă, fiecare avea arma la el.^[m]

Criza socială şi economică

5 Cei din popor şi soţiile lor au avut o mare plângere împotriva fraţilor lor iudei. ² Erau unii care spuneau astfel:

– Noi, fiii şi fiicele noastre suntem mulţi. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca şi să putem trăi!

³ Alţii ziceau:

– Ne punem garanţie ogoarele, viile şi casele, ca să avem grâne în timpul foametei!

⁴ Mai erau încă unii care ziceau:

– A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne ogoarele şi viile în schimbul birului imperial. ⁵ Deşi suntem carne din carnea fraţilor noştri, iar fiii noştri sunt ca şi fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii şi fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au şi fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar ogoarele şi viile noastre aparţin altora!

⁶ M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea şi cuvintele acestea. ⁷ După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili şi pe dregători, spunându-le:

– Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri?!

Am strâns o mare adunare împotriva lor ⁸ şi le-am zis:

– Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei, care fuseseră vânduţi neamurilor! Iar acum voi vă vindeţi fraţii, ca apoi să ne fie daţi chiar nouă de vânzare?

Ei tăceau, neavând ce să răspundă.

⁹ – Ce faceţi voi nu este bine, am mai zis eu. N-ar trebui voi să umblaţi în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu fiţi de ruşinea neamurilor vrăjmaşe nouă? ¹⁰ Atât eu, cât şi fraţii şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâne. Să le iertăm datoria aceasta! ¹¹ Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, precum şi a suta parte din argintul, din grânele, din mustul şi din uleiul pe care le-aţi cerut de la ei ca dobândă.

¹² – Le vom da înapoi, au răspuns ei, şi nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face întocmai precum ai zis.

Atunci am chemat preoţii şi i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. ¹³ Mi-am scuturat mantaua şi am zis:

– Aşa să scuture Dumnezeu din familia lui şi din proprietatea lui pe orice om care nu se va ţine de cuvânt! Aşa să fie scuturat şi lăsat fără nimic!

– Amin! a răspuns toată adunarea şi L-au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.

¹⁴ Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în ţara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes şi până în al treizeci şi doilea an al domniei sale^[n], deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei nu am trăit din veniturile de guvernator. ¹⁵ Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de şecheli^[o] de argint. Chiar şi slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut aşa, din frică de Dumnezeu. ¹⁶ M-am ocupat de lucrarea de restaurare a acestui zid şi nu mi-am^[p] cumpărat ogoare. De altfel toţi slujitorii mei erau adunaţi acolo pentru lucrare. ¹⁷ Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre neamurile dimprejur. ¹⁸ În fiecare zi mi se pregătea un bou, şase oi alese şi păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belşug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor. ¹⁹ Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!

Planuri de asasinat politic şi denigrare morală

6 Sanbalat, Tobia, arabul Gheşem şi ceilalţi duşmani ai noştri au fost înştiinţaţi că am reconstruit zidul şi că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem uşile la porţi). ² Atunci Sanbalat şi Gheşem mi-au trimis următorul mesaj: „Hai să ne întâlnim într-unul din satele^[q] din valea Ono!“ Aveau însă de gând să-mi facă rău. ³ Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“

⁴ Au trimis acelaşi mesaj de patru ori şi le-am răspuns la fel. ⁵ A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. ⁶ În ea scria:

⁸ Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui! Tu ai născocit toate acestea!“ ⁹ Ei toţi voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Vor lăsa lucrarea din mâini şi ea nu se va mai face!“ „Întăreşte-mi braţele!“, m-am rugat.

¹⁰ M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel, care se închisese în casă, şi el mi-a zis:

– Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem porţile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!

¹¹ – Un om ca mine să fugă?! i-am răspuns eu. Un om ca mine să intre în Templu, ca să-şi scape viaţa?! Nu voi intra!

¹² Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeţia împotriva mea, fiind tocmit de Tobia şi de Sanbalat. ¹³ El fusese tocmit pentru ca, înfricoşându-mă, să fac după spusele lui şi să păcătuiesc. Atunci ei mi-ar fi scos nume rău pentru a mă face de ruşine. ¹⁴ „Dumnezeul meu, adu-Ţi aminte de Tobia şi de Sanbalat, precum şi de aceste fapte ale lor! Adu-Ţi aminte şi de profetesa Noadia, precum şi de ceilalţi profeţi care au vrut să mă înfricoşeze!“

Finalizarea construcţiei zidului

¹⁵ Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul^[s], în cincizeci şi două de zile. ¹⁶ Toţi duşmanii noştri au auzit de lucrul acesta şi toate neamurile dimprejurul nostru s-au înfricoşat, s-au smerit foarte mult şi au recunoscut că noi am făcut lucrarea aceasta cu ajutorul Dumnezeului nostru.

¹⁷ În acele zile mulţi dintre nobilii lui Iuda îi trimiteau scrisori lui Tobia. ¹⁸ Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iehohanan era căsătorit cu fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia. ¹⁹ Aceştia vorbeau despre faptele lui bune în prezenţa mea, după care îl înştiinţau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.