În ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care se cheamă Tigru. Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in şi încins la coapse cu un brâu de aur de Ufaz. Trupul lui era asemenea crisolitului, faţa lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torţele de foc, mâinile şi picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulţimii.

Numai eu, Daniel, am văzut viziunea; bărbaţii care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinşi de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde. Astfel am fost lăsat singur, privind această mare viziune. Puterea m-a părăsit, culoarea feţei mi s-a schimbat ca la un mort şi am rămas fără vlagă. Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leşinat[a] cu faţa la pământ.

Read full chapter

Footnotes

  1. Daniel 10:9 Vezi nota de la 8:18