Habacuc 1
Nouă Traducere În Limba Română
1 Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 – Până când, Doamne, voi striga după ajutor
şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
şi Tu nu vei izbăvi?
3 De ce mă faci să privesc nedreptatea?
De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
4 De aceea Legea este fără putere
şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
şi astfel dreptatea este pervertită.
Răspunsul Domnului
5 – Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
pe care n-aţi crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
7 Este un popor teribil şi înfricoşător;
îşi are propria lege
şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
9 toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.
A doua plângere a profetului
12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
şi taci când cel rău
îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?
Footnotes
- Habacuc 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? / Cum poţi privi (sau: tolera); sau: nedreptatea / şi să mă uit
- Habacuc 1:4 Sau: îl biruie
- Habacuc 1:6 babilonieni
- Habacuc 1:7 Lit.: înfricoşător; / judecata şi demnitatea lui provin numai de la el însuşi
- Habacuc 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
- Habacuc 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
- Habacuc 1:11 Posibil: şi depăşeşte limita
- Habacuc 1:12 O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor); unele traduceri moderne preferă această variantă
Ţefania 3
Nouă Traducere În Limba Română
Păcatul şi restaurarea Ierusalimului
3 Vai de cetatea asupritoare,
răzvrătită şi pângărită!
2 Ea n-ascultă de nici un glas,
nu primeşte nici o disciplinare.
Ea nu se încrede în Domnul,
nu se apropie de Dumnezeul ei.
3 Conducătorii ei sunt ca nişte lei care răcnesc;
judecătorii ei sunt ca nişte lupi seara,
care nu lasă nimic până dimineaţă.
4 Profeţii ei sunt aroganţi[a],
sunt nişte oameni înşelători.
Preoţii ei pângăresc ceea ce este sfânt[b]
şi calcă în mod violent Legea.
5 Domnul este cel drept în mijlocul ei
şi El nu săvârşeşte nici o nedreptate.
În fiecare dimineaţă Îşi împarte judecata,
în fiecare zori de zi, fără greşeală[c],
însă cel nedrept nu ştie de ruşine.“
6 „Am nimicit neamuri!
Turnurile le sunt în ruină!
Le-am pustiit drumurile!
Acum nimeni nu mai umblă pe ele.
Cetăţile le sunt distruse
şi au rămas fără oameni, fără locuitori.
7 Am zis: «Cu siguranţă te[d] vei teme de Mine,
vei primi disciplinarea!»
Astfel, locuinţa nu i-ar fi fost nimicită
şi n-ar fi venit peste ea toate pedepsele Mele!
Dar ei au fost tot mai dornici
să se strice prin toate faptele lor.
8 De aceea, aşteptaţi-Mă numai, zice Domnul,
până în ziua în care Mă voi scula să mărturisesc[e],
căci am hotărât să adun neamurile,
să strâng regatele
ca să-Mi revărs asupra lor indignarea,
toată aprinderea mâniei Mele!
Tot pământul va fi mistuit
de focul geloziei Mele!
9 Atunci le voi da popoarelor buze curate,
pentru ca toţi să cheme Numele Domnului
şi să-I slujească umăr la umăr.
10 De dincolo de râurile din Cuş[f],
închinătorii Mei, fiica celor risipiţi ai Mei[g],
Îmi vor aduce daruri de mâncare.
11 În ziua aceea nu vei mai fi făcută de ruşine
de toate faptele prin care ai păcătuit împotriva Mea,
căci atunci îi voi scoate din mijlocul tău
pe cei trufaşi,
iar tu nu te vei mai îngâmfa vreodată
pe muntele Meu cel sfânt!
12 Dar voi lăsa în mijlocul tău
un popor smerit şi puţin la număr,
care va căuta adăpost în Numele Domnului.
13 Rămăşiţa lui Israel nu va mai săvârşi nedreptatea;
aceştia nu vor mai spune minciuni
şi în gura lor nu se va mai găsi
o limbă înşelătoare.
Ei vor găsi păşune, se vor odihni
şi nimeni nu-i va mai îngrozi.“
Cântec de veselie
14 „Strigă de bucurie, fiică a Sionului!
Strigă tare, Israele!
Veseleşte-te şi bucură-te din toată inima,
fiică a Ierusalimului!
15 Domnul a îndepărtat judecata de la tine,
El l-a izgonit pe duşmanul tău.
Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău;
nu te vei mai teme vreodată de vreun rău!
16 În ziua aceea se va zice Ierusalimului:
«Nu te teme, Sioane!
Să nu-ţi slăbească mâinile!
17 Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău,
ca un viteaz care poate izbăvi!
El se va bucura de tine nespus,
te va linişti cu dragostea Lui
şi va striga de veselie din pricina ta.»“
18 „Îi voi aduna
pe cei ce sunt trişti din cauza adunărilor de sărbătoare;
din tine îşi trag obârşia.
Povara de pe umerii tăi era o ruşine.[h]
19 Iată, în vremea aceea îi voi pedepsi
pe toţi cei ce te-au asuprit!
Îi voi izbăvi pe cei şchiopi
şi-i voi aduna pe cei ce au fost izgoniţi!
Le voi da cinste şi renume
în toate ţările unde au fost făcuţi de ruşine.
20 În vremea aceea vă voi aduce înapoi!
În vremea aceea vă voi strânge!
Vă voi face parte de renume şi cinste
între toate popoarele pământului,
când vă voi aduce înapoi captivii
înaintea ochilor voştri, zice Domnul.“
Footnotes
- Ţefania 3:4 Sau: iresponsabili
- Ţefania 3:4 Sau: Sanctuarul
- Ţefania 3:5 Sau: dimineaţă Îşi scoate judecata la lumină, / fără greşeală
- Ţefania 3:7 Pronumele ebraic este de gen feminin şi face referire la cetatea Ierusalimului
- Ţefania 3:8 Sau: ca Martor, cf. LXX, Siriacă; TM: să prad
- Ţefania 3:10 Regiunea Nilului Superior; Etiopia şi teritoriile învecinate
- Ţefania 3:10 Sensul în ebraică al acestei expresii este nesigur
- Ţefania 3:18 Sensul în ebraică al acestui verset este nesigur; sau: Îi voi aduna pe ai tăi, /care suspină după adunările de sărbătoare; / ruşinea ta este o povară pentru tine.
Hagai 1
Nouă Traducere În Limba Română
Porunca de a reconstrui Templul
1 În al doilea an al domniei împăratului Darius, în prima zi a lunii a şasea[a], Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, astfel:
2 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Poporul acesta zice că încă n-a venit vremea pentru rezidirea Casei Domnului.»“
3 Apoi Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai astfel:
4 „Dar pentru voi a venit oare vremea
să locuiţi în case căptuşite cu lemn,
în timp ce Casa aceasta este în ruine?“
5 Acum, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
„Uitaţi-vă cu atenţie la căile voastre!
6 Aţi semănat mult, dar aţi adunat puţin!
Mâncaţi, dar tot nu vă săturaţi!
Beţi, dar tot nu vă potoliţi setea!
Vă îmbrăcaţi, dar tot nu vă este cald,
iar plata pe care o câştigaţi
o puneţi într-o pungă spartă!“
7 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
„Uitaţi-vă cu atenţie la căile voastre!
8 Duceţi-vă la munte,
aduceţi lemne
şi rezidiţi Casa,
ca astfel Eu să-Mi găsesc plăcerea în ea
şi să fiu onorat, zice Domnul.
9 V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aţi adunat puţin,
iar când aţi adus recolta acasă, am spulberat-o!
De ce? zice Domnul Oştirilor.
Deoarece Casa Mea zace în ruine,
în timp ce fiecare dintre voi aleargă pentru casa lui!
10 De aceea cerurile nu v-au mai dat roua,
iar pământul nu şi-a mai dat recolta!
11 Am chemat seceta peste ţară,
peste munţi şi peste grâne,
peste must, peste ulei
şi peste ceea ce rodeşte pământul,
peste oameni, peste animale
şi peste toată truda mâinilor voastre!“
Răspunsul poporului
12 Atunci Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi întreaga rămăşiţă a poporului au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul lor, şi de cuvintele profetului Hagai, pentru că Domnul, Dumnezeul lor, îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.
13 Apoi Hagai, mesagerul Domnului, a spus poporului mesajul Domnului: „Eu sunt cu voi!“, zice Domnul. 14 Astfel Domnul a trezit duhul lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, duhul lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Ei au venit şi au început lucrarea la Casa Domnului Oştirilor, Dumnezeul lor, 15 în a douăzeci şi patra zi a lunii a şasea, în al doilea an[c] al domniei împăratului Darius.
Footnotes
- Hagai 1:1 29 august 520 î.Cr.
- Hagai 1:2 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
- Hagai 1:15 21 septembrie 520 î.Cr.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.