1 Cronici 17-27

Nouă Traducere În Limba Română

Dumnezeu încheie legământ cu David

17 După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan:

– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub nişte pânze.

² – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.

³ În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan şi i-a zis: ⁴ „Du-te şi spune-i robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit. ⁵ Eu nu am locuit într-o Casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel şi până astăzi, ci am călătorit din cort în cort şi dintr-o locuinţă într-alta. ⁶ Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii^[a] lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o Casă din cedru?’» ⁷ Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. ⁸ Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ. ⁹ Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată istovi, aşa cum făcuseră mai înainte, ¹⁰ încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie ţi-i voi supune pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o Casă. ¹¹ Când ţi se vor împlini zilele şi vei merge la un loc cu strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul^[b] tău, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări domnia. ¹² El Îmi va zidi o Casă, şi Eu îi voi întări tronul pe vecie. ¹³ Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Şi nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta. ¹⁴ Îl voi aşeza în casa Mea şi în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“

¹⁵ Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

¹⁶ Regele David a venit şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând:

Consolidarea şi extinderea regatului lui David

18 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor Gatul şi satele dimprejur. ² Apoi i-a învins şi pe moabiţi, iar moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. ³ David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, regele din Ţoba Hamatului^[d], când acesta s-a dus să-şi întărească stăpânirea la râul Eufrat. ⁴ David a capturat de la el o mie de care, şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. ⁵ Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. ⁶ David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. ⁷ David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, ⁸ iar din Tebah^[e] şi din Cun, cetăţile lui Hadad-Ezer, David a luat foarte mult bronz. Cu acesta a făcut Solomon „marea“ de bronz^[f], stâlpii şi anumite unelte de bronz.

⁹ Când Tou, regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, ¹⁰ l-a trimis pe fiul său Hadoram, la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. I-a trimis tot felul de lucruri din aur, din argint şi din bronz. ¹¹ Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare: de la Edom, de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek.

¹² Abişai, fiul Ţeruiei, a ucis optsprezece mii de edomiţi în Valea Sării. ¹³ A pus garnizoane în Edom şi toţii edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.

Funcţionarii lui David

Victoria asupra amoniţilor şi arameilor

19 După aceea, Nahaş, regele amoniţilor, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său. ² David a zis: „Voi da dovadă de loialitate faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, căci şi tatăl său a dat dovadă de loialitate faţă de mine.“ David a trimis soli ca să-l mângâie sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, la Hanun, ca să-l mângâie sufleteşte, ³ căpeteniile amonite i-au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să-l cinstească pe tatăl tău, trimiţându-ţi aceşti oameni ca să te mângâie sufleteşte? Slujitorii lui au venit la tine mai degrabă ca să cerceteze, să iscodească şi să cucerească ţara.“

⁴ Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, i-a ras, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, şi le-a dat drumul, ⁵ astfel că ei au plecat. Când David a fost înştiinţat despre ce li s-a întâmplat bărbaţilor acelora, a trimis să le spună bărbaţilor care au fost atât de mult umiliţi: „Rămâneţi în Ierihon până vă va creşte din nou barba şi apoi să vă întoarceţi!” ⁶ Văzând că se făcuseră urâţi lui David, Hanun şi amoniţii au trimis o mie de talanţi^[j] de argint ca să tocmească care şi călăreţi din Aram-Naharayim^[k], din regatul arameu al Maacăi şi din Ţoba. ⁷ Au tocmit astfel treizeci şi două de mii de care şi pe regele din Maaca cu oştirea lui. Aceştia au venit şi şi-au aşezat tabăra la Medeba, iar amoniţii s-au strâns din cetăţile lor, ca să meargă la război.

⁸ Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oştirea, numai războinici viteji. ⁹ Amoniţii au ieşit din cetate şi şi-au ocupat poziţiile de luptă la intrarea cetăţii, în timp ce regii care au venit să-i ajute s-au aşezat în câmp deschis. ¹⁰ Ioab a văzut că avea de luptat şi în faţă şi în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor, ¹¹ iar restul oştirii a pus-o sub comanda fratelui său Abişai, mobilizând-o împotriva amoniţilor. ¹² Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă copleşesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniţii te copleşesc, te voi ajuta eu. ¹³ Fii tare şi îmbărbătează-te pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi facă-se voia Domnului!“ ¹⁴ Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lor. ¹⁵ Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s-au retras în cetate. Apoi Ioab s-a întors la Ierusalim.

¹⁶ Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii au trimis mesageri şi i-au adus pe arameii de dincolo de râu^[l], aceştia avându-l în fruntea lor pe Şofac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. ¹⁷ Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul, le-a ieşit înainte şi a ocupat poziţii de luptă împotriva lor. David a ocupat poziţii de luptă împotriva arameilor şi s-au încleştat în luptă. ¹⁸ Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte mii de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi. L-a mai ucis şi pe Şofac, conducătorul oştirii lor. ¹⁹ Văzând că au fost învinşi de Israel, vasalii lui Hadad-Ezer au făcut pace cu David şi i s-au supus. Şi arameii n-au mai îndrăznit să-i ajute pe amoniţi.

Capturarea Rabei şi războiul cu filistenii

20 La începutul anului, pe vremea când regii porneau la război, Ioab şi-a condus luptătorii la război. Ei au pustiit ţara amoniţilor şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim. Ioab a cucerit Raba şi a distrus-o.

² David a luat de pe capul regelui^[m] lor coroana care cântărea un talant^[n] de aur şi care era împodobită cu pietre preţioase; ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. ³ Pe locuitorii cetăţii i-a scos afară şi i-a pus să muncească cu ferăstraie, cu grape de fier şi cu securi de fier. La fel a făcut David şi cu celelalte cetăţi amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga oştire.

⁴ După aceea a avut loc o bătălie împotriva filistenilor la Ghezer. Cu acest prilej, huşatitul Sibecai l-a ucis pe Sipai, unul dintre urmaşii refaiţilor. Şi filistenii au fost astfel supuşi. ⁵ În timpul unei alte lupte cu filistenii, Elhanan, fiul lui Iair, l-a ucis pe Lahmi, fratele lui Goliat ghititul, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul unui ţesător. ⁶ S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaş care avea câte şase degete la ambele mâini şi la ambele picioare – douăzeci şi patru în total. Şi acesta se trăgea din Rafa. ⁷ El l-a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis. ⁸ Aceştia i s-au născut lui Rafa în Gat; ei au fost ucişi de David şi de slujitorii săi.

Recensământul poporului

21 Satan^[o] s-a ridicat împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David ca să facă numărătoarea lui Israel. ² David le-a zis lui Ioab şi conducătorilor oştirii:

– Mergeţi şi faceţi numărătoarea lui Israel, de la Beer-Şeba pâna la Dan^[p], şi aduceţi-mi un răspuns, ca să ştiu la cât se ridică numărul lor.

³ Dar Ioab i-a zis:

– Domnul să înmulţească poporul Său de o sută de ori mai mult! O, rege, stăpânul meu, oare nu suntem toţi slujitorii stăpânului meu? De ce stăpânul meu cere lucrul acesta? De ce să aduci vină asupra lui Israel?

⁴ Însă porunca regelui dată lui Ioab a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab a plecat şi a călătorit prin tot Israelul. Apoi s-a întors la Ierusalim. ⁵ Ioab i-a dat lui David numărul bărbaţilor din popor: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbaţi în stare să meargă la război, iar în Iuda – patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să meargă la război. ⁶ Leviţii şi beniamiţii nu au fost număraţi între aceştia, căci porunca regelui a fost dispreţuită de Ioab. ⁷ Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, astfel că El l-a lovit pe Israel.

⁸ David I-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta.^[q] Însă acum iartă, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat întru totul ca un nebun!“

⁹ Domnul i-a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: ¹⁰ „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trei nenorociri îţi pun înainte! Alege una dintre ele şi cu aceea te voi lovi!’»“ ¹¹ Gad a venit la David şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: «Ce alegi? ¹² Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fii spulberat dinaintea duşmanilor tăi şi atins de sabia duşmanilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi molima să fie în ţară, iar îngerul^[r] Domnului să facă prăpăd prin tot teritoriul lui Israel?» Vezi acum ce trebuie să răspund Celui Ce m-a trimis!

¹³ – Sunt într-o mare strâmtorare, i-a răspuns David lui Gad. Mai bine să cad în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor.

¹⁴ Domnul a trimis molima în Israel şi au murit şaptezeci de mii de oameni din Israel. ¹⁵ Dumnezeu a trimis îngerul la Ierusalim ca să-l distrugă. Şi în timp ce îl distrugea, Domnul s-a uitat, I-a părut rău pentru acel dezastru şi i-a zis îngerului care distrugea: „Destul! Retrage-ţi mâna!“ Îngerul Domnului se afla lângă aria iebusitului Ornan^[s]. ¹⁶ David s-a uitat şi l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi având în mână sabia scoasă, îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David şi cei din sfatul bătrânilor, acoperiţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ. ¹⁷ Şi David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit şi a făcut rău! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea şi împotriva familiei mele, dar nu lăsa poporul Tău pradă urgiei!“

¹⁸ Îngerul Domnului i-a zis lui Gad să-i ceară lui David să se ducă şi să ridice Domnului un altar pe aria iebusitului Ornan. ¹⁹ David s-a dus şi a făcut după cuvântul pe care Gad l-a rostit în Numele Domnului. ²⁰ În timp ce treiera grâul, Ornan s-a întors şi a văzut îngerul; cei patru fii ai lui, care erau cu el, s-au ascuns. ²¹ Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi l-a văzut pe David; el a ieşit din arie şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui David. ²² David i-a zis lui Ornan:

– Dă-mi locul ariei ca să zidesc aici un altar Domnului – vinde-mi-l la adevărata lui valoare – ca astfel urgia care s-a abătut asupra poporului să înceteze.

²³ – Poţi să-l iei! i-a zis Ornan lui David. Stăpânul meu, regele, să facă ce vrea cu el! Iată, dau şi vitele pentru arderi de tot, iar uneltele de treierat vor ţine loc de lemne; de asemenea, grâul va fi pentru darul de mâncare. Dau tot!

²⁴ Regele David i-a zis lui Ornan:

– Nu aşa! Vreau să-l cumpăr la adevăratul lui preţ, căci nu voi aduce Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic!

²⁵ Astfel, David i-a plătit lui Ornan pentru acel loc şase sute de şecheli^[t] de aur. ²⁶ David a zidit acolo un altar Domnului şi I-a adus arderi de tot şi jertfe de pace^[u]. L-a chemat pe Domnul şi El i-a răspuns cu foc din cer pe altarul arderii de tot. ²⁷ Apoi Domnul i-a vorbit îngerului şi acesta şi-a pus sabia în teacă. ²⁸ De atunci, de când David a văzut că Domnul i-a răspuns în aria iebusitului Ornan, a început să aducă jertfe acolo. ²⁹ Tabernaculul Domnului, pe care Moise îl făcuse în pustie, şi altarul arderilor de tot se aflau, în perioada aceea, pe înălţimea de la Ghivon. ³⁰ David nu a mai putut să meargă acolo să-L caute pe Dumnezeu pentru că îl înspăimântase sabia îngerului trimis de Domnul.

22 David a zis atunci: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu şi aici să fie altarul pentru arderile de tot ale lui Israel.“

Pregătiri pentru construirea Casei Domnului

² Apoi David a poruncit să fie strânşi străinii din ţara lui Israel şi a numit dintre ei cioplitori care să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu. ³ David a mai pregătit fier din belşug pentru cuiele necesare uşilor de la intrări şi pentru scoabe, precum şi bronz care era atât de mult, încât nu se putea cântări. ⁴ De asemenea, a pregătit şi lemne de cedru, foarte multe la număr, căci sidonienii şi tirienii îi aduseseră lui David lemn de cedru din belşug. ⁵ David zisese: „Solomon, fiul meu, este tânăr şi plăpând, iar Casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie măreaţă, renumită şi de o mare splendoare în ochii tuturor neamurilor. Voi face pregătiri pentru zidirea ei.“ Astfel, David a făcut multe pregătiri înainte de moartea sa.

Delegarea lui Solomon pentru construirea Casei Domnului

⁶ Apoi l-a chemat pe fiul său Solomon şi i-a poruncit să zidească o Casă Domnului, Dumnezeul lui Israel. ⁷ David i-a zis lui Solomon: „Fiul meu, aveam de gând să zidesc o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul meu. ⁸ Dar Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: «Tu ai vărsat mult sânge şi ai purtat mari războaie. Nu tu vei zidi o Casă pentru Numele Meu căci ai vărsat mult sânge pe pământ, înaintea Mea. ⁹ Iată însă că ţi se va naşte un fiu care va fi un om al odihnei, iar Eu îi voi da odihnă din partea tuturor duşmanilor săi de jur împrejur. Numele lui va fi Solomon^[v] şi în timpul zilelor lui îi voi da lui Israel pace şi linişte. ¹⁰ El va zidi o Casă Numelui Meu; el Îmi va fi fiu, iar Eu îi voi fi Tată. Voi întări pe vecie tronul domniei lui peste Israel.»

¹¹ Şi acum, fiul meu, Domnul să fie cu tine, ca să reuşeşti să zideşti o Casă Domnului, Dumnezeul tău, aşa cum a vorbit El cu privire la tine. ¹² Domnul să-ţi dea chibzuinţă şi discernământ, ca astfel, atunci când El te va pune să domneşti peste Israel, să păzeşti Legea Domnului, Dumnezeul tău. ¹³ Vei reuşi dacă vei împlini poruncile şi hotărârile pe care Domnul le-a dat lui Moise pentru tot Israelul. Fii tare şi curajos! Să nu te temi şi să nu te înspăimânţi! ¹⁴ Iată că, prin truda mea, am pregătit pentru Casa Domnului o sută de mii de talanţi^[w] de aur, un milion^[x] de talanţi de argint, precum şi bronz şi fier care nu se poate cântări căci este foarte mult; am pregătit, de asemenea, lemne şi pietre. La acestea tu trebuie să mai adaugi. ¹⁵ Ai cu tine mulţi lucrători: tăietori şi cioplitori în piatră şi în lemn şi tot felul de meseriaşi iscusiţi. ¹⁶ Aur, argint, bronz şi fier este din belşug, deci începe să lucrezi! Domnul să fie cu tine.“

Delegarea căpeteniilor pentru construirea Casei Domnului

¹⁷ David a poruncit tuturor căpeteniilor lui Israel să-l ajute pe fiul său Solomon. ¹⁸ „Nu este oare Domnul, Dumnezeul vostru, cu voi? Nu v-a dat odihnă de jur împrejur, din moment ce a dat în mâna mea pe locuitorii ţării? Nu este ţara supusă înaintea Domnului şi înaintea poporului Său? ¹⁹ Acum, lăsaţi-vă inima şi sufletul să-L caute pe Domnul, Dumnezeul vostru. Începeţi să zidiţi Lăcaşul Domnului Dumnezeu, ca să poată fi adus Chivotul Legământului cu Domnul şi uneltele cele sfinte ale lui Dumnezeu în Casa zidită pentru Numele Domnului.“

Măsuri de organizare a cultului: împărţirea pe familii şi pe slujbe

23 Când David a ajuns bătrân şi sătul de zile, l-a numit rege peste Israel pe fiul său Solomon. ² El a adunat toate căpeteniile lui Israel, preoţii şi leviţii. ³ Au fost număraţi leviţii de la vârsta de treizeci de ani în sus, numărul total al bărbaţilor fiind de treizeci şi opt de mii. ⁴ David a zis: „Dintre aceştia douăzeci şi patru de mii să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului, şase mii să fie dregători şi judecători, ⁵ patru mii – portari, iar alte patru mii să Îl laude pe Domnul cu instrumentele pe care eu le-am făcut ca să-L lăudăm.“

⁶ David i-a împărţit pe cete, potrivit fiilor lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.

²⁴ Aceştia au fost urmaşii lui Levi, potrivit familiilor lor, căpetenii în familiile lor, care au fost număraţi după numărul numelor lor, cei care aveau să facă lucrarea pentru slujba de la Casa Domnului, de la vârsta de douăzeci de ani în sus; ²⁵ căci David spusese: „Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat odihnă poporului Său şi va locui în Ierusalim pe vecie, ²⁶ iar leviţii nu vor mai avea de purtat Tabernaculul şi toate uneltele lui pentru slujbă.“ ²⁷ Potrivit ultimelor cuvinte ale lui David, acesta a fost numărul leviţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus. ²⁸ Responsabilitatea lor era să-i ajute pe urmaşii lui Aaron la slujba de la Casa Domnului, îngrijindu-se de curţi, de odăi, de curăţirea tuturor lucrurilor sfinte, de împlinirea oricărei lucrări pentru slujba de la Casa lui Dumnezeu, ²⁹ precum şi de pâinea prezentării, de făina pentru darurile de mâncare, de turtele nedospite, de tăvi, de teluri şi de vasele de orice cantitate şi mărime. ³⁰ Ei aveau să se înfăţişeze în fiecare dimineaţă ca să Îi mulţumească şi să Îl laude pe Domnul. Tot aşa trebuiau să facă şi seara, ³¹ precum şi cu prilejul tuturor arderilor de tot aduse Domnului de Sabat, de lună nouă^[z] şi de sărbători. Ei aveau să slujească continuu înaintea Domnului după un număr stabilit şi conform hotărârilor luate cu privire la ei. ³² Aşadar, ei trebuiau să aibă grijă de Cortul Întâlnirii şi de Locul Sfânt, ajutându-i pe urmaşii lui Aaron, rudele lor, la slujba de la Casa Domnului.

Măsuri de organizare a cultului: împărţirea pe divizii şi perioade

24 Iată care au fost cetele urmaşilor lui Aaron. Fiii lui Aaron au fost: Nadab, Abihu, Elazar şi Itamar. ² Nadab şi Abihu au murit înaintea tatălui lor, fără să fi avut urmaşi, astfel că numai Elazar şi Itamar au slujit ca preoţi. ³ David i-a împărţit pe urmaşii acestora, punând ca supraveghetori peste slujbele lor pe Ţadok, dintre urmaşii lui Elazar, şi pe Ahimelek, dintre urmaşii lui Itamar. ⁴ Printre urmaşii lui Elazar s-au găsit mai multe căpetenii decât printre urmaşii lui Itamar, acestea fiind împărţite astfel: şaisprezece căpetenii ale familiilor urmaşilor lui Elazar şi opt căpetenii ale familiilor urmaşilor lui Itamar. ⁵ I-au împărţit între ei prin tragere la sorţi, căci căpeteniile Lăcaşului şi căpeteniile lui Dumnezeu erau atât dintre urmaşii lui Elazar, cât şi dintre urmaşii lui Itamar. ⁶ Scribul Şemaia, fiul lui Netanel, unul dintre leviţi, i-a scris în prezenţa regelui, a conducătorilor, a preotului Ţadok, a lui Ahimelek, fiul lui Abiatar, şi a căpeteniilor familiilor preoţilor şi leviţilor; au ales o familie dintre urmaşii lui Elazar şi una dintre urmaşii lui Itamar.

⁷ Primul sorţ a ieşit pentru Iehoiarib,

¹⁹ Aceasta a fost ordinea în care aveau să facă slujba când intrau în Casa Domnului, potrivit hotărârilor date cu privire la ei prin Aaron, strămoşul lor, aşa cum i-a poruncit Domnul, Dumnezeul lui Israel.

Alţi leviţi

²⁰ Dintre ceilalţi urmaşi ai lui Levi au fost:

Aceştia au fost urmaşi ai leviţilor, potrivit familiilor lor. ³¹ Şi ei, ca şi rudele lor, urmaşii lui Aaron, au aruncat sorţii în prezenţa regelui David, a lui Ţadok şi a lui Ahimelek, a căpeteniilor familiilor preoţilor şi leviţilor, atât pentru familiile celor mai în vârstă, cât şi pentru cele ale fraţilor lor mai mici.“

Breasla cântăreţilor

25 David şi conducătorii oştirii au pus deoparte pentru slujire pe unii dintre fiii lui Asaf, ai lui Heman şi ai lui Iedutun, ca să profeţească în sunet de liră, de harfă şi de chimval. Iată numărul bărbaţilor care făceau slujba aceasta:

⁶ Toţi aceştia erau sub îndrumarea părinţilor lor în ce priveşte cântarea de la Casa Domnului, având chimvale, harfe şi lire pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun şi Heman se aflau sub supravegherea regelui.

⁷ Ei şi rudele lor, care erau iscusite în cântarea Domnului, toţi cei care aveau îndemânare, erau în număr de două sute optzeci şi opt. ⁸ Au aruncat sorţii pentru aflarea responsabilităţilor, atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici, atât pentru învăţători, cât şi pentru ucenici.

Breasla portarilor

26 Cetele portarilor au fost:

¹² Cetele acestea de portari, potrivit căpeteniilor lor, aveau, la fel ca rudele lor, responsabilitatea de a sluji la Casa Domnului. ¹³ Au aruncat sorţii pentru cei mici şi pentru cei mari, potrivit familiilor lor, pentru fiecare poartă în parte.

Diviziile militare şi căpeteniile lor

27 Aceştia au fost israeliţii după numărul lor, cu căpeteniile peste familii, căpeteniile peste mii şi peste sute şi dregătorii care slujeau regelui în orice lucru ce ţinea de cetele care intrau şi care ieşeau din slujbă lună de lună, în fiecare lună a anului; fiecare ceată avea douăzeci şi patru de mii de oameni.