1 Corintieni 7:17-15:44

Nouă Traducere În Limba Română

¹⁷ Cu toate acestea, fiecare să-şi păstreze în viaţă locul pe care i l-a încredinţat Domnul şi la care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este regula pe care o dau în toate bisericile. ¹⁸ Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu-şi ascundă circumcizia! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! ¹⁹ Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci importantă este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. ²⁰ Fiecare să rămână în starea în care era atunci când l-a chemat Dumnezeu. ²¹ Erai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte acea ocazie! ²² Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. De asemenea, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos. ²³ Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; să nu deveniţi sclavi ai oamenilor! ²⁴ Fraţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!

²⁵ Cu privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere: ²⁶ eu cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este. ²⁷ Eşti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie! ²⁸ Însă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele. ²⁹ Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii; ³⁰ cei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor; ³¹ iar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece. ³² Eu doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului, ³³ însă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei, ³⁴ astfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului. ³⁵ Vă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

³⁶ Însă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui^[a] şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei^[b], iar el simte că ar trebui să se căsătorească^[c], atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească^[d]! ³⁷ Însă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa^[e] – şi acesta face bine. ³⁸ Deci cel care se căsătoreşte cu logodnica^[f] sa^[g] face bine, iar cel care nu se căsătoreşte^[h] face şi mai bine.

³⁹ O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul. ⁴⁰ Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Mâncarea jertfită idolilor

8 Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere^[i], însă cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte. ² Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu are cunoaşterea necesară. ³ Dacă însă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci el este cunoscut de către Dumnezeu. ⁴ Aşadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, ştim că, în lume, un idol este totuna cu nimic, şi că nu există decât un singur Dumnezeu. ⁵ Într-adevăr, chiar dacă există aşa-numiţi „zei“ în cer sau pe pământ, – aşa cum există de fapt mulţi „zei“ şi mulţi „domni“^[j] –, ⁶ totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi pentru Care suntem şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi prin Care suntem şi noi.

⁷ Însă nu toţi au cunoaşterea aceasta. Unii, fiind până acum atât de obişnuiţi cu idolii, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolilor şi astfel conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită. ⁸ Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm^[k], nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic. ⁹ Aveţi însă grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o pricină de poticnire pentru cei slabi. ¹⁰ Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, că mănânci în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu-l va încuraja să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? ¹¹ Astfel, cel slab este distrus prin cunoaşterea ta, el, fratele pentru care a murit Cristos! ¹² Când păcătuieşti astfel împotriva fraţilor şi le răneşti conştiinţa, păcătuieşti împotriva lui Cristos. ¹³ De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.

Drepturile unui apostol

9 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? ² Dacă nu sunt apostol pentru alţii, pentru voi sunt, pentru că voi sunteţi sigiliul apostoliei mele în Domnul!

³ Aceasta este apărarea mea faţă de cei care mă critică. ⁴ Nu avem dreptul să mâncăm şi să bem? ⁵ Nu avem dreptul să luăm alături de noi o soţie credincioasă, cum fac ceilalţi apostoli, fraţii Domnului, şi Chifa? ⁶ Sau numai eu şi Barnabas nu avem dreptul să nu lucrăm? ⁷ Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu bea din laptele turmei? ⁸ Oare spun eu acestea doar dintr-o perspectivă omenească? Nu spune şi Legea la fel? ⁹ În Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul.“^[l] Oare doar pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? ¹⁰ Sau o spune şi cu privire la noi? Lucrul acesta a fost scris şi pentru noi. Când plugarul ară şi treierătorul treieră, trebuie să o facă cu speranţa că vor avea parte de roade. ¹¹ Dacă noi am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, este mare lucru dacă secerăm de la voi lucruri materiale? ¹² Dacă alţii au acest drept de la voi, oare noi nu-l avem şi mai mult?

Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos. ¹³ Nu ştiţi că cei care slujesc în Templu îşi primesc hrana de la Templu, iar cei care slujesc la altar îşi primesc partea din jertfe? ¹⁴ Astfel, şi Domnul a poruncit ca cei care vestesc Evanghelia să trăiască de pe urma Evangheliei. ¹⁵ Însă eu nu m-am folosit de nici unul dintre aceste drepturi. Şi nu v-am scris aceste lucruri ca să se facă aşa pentru mine. Într-adevăr, mai degrabă aş vrea să mor decât să mă lase cineva fără acest motiv de laudă! ¹⁶ Dacă eu vestesc Evanghelia, nu am dreptul^[m] să mă laud, pentru că este obligaţia mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! ¹⁷ Dacă o fac pentru că vreau eu, am o răsplată, dar dacă nu este din voia mea, atunci este vorba de o responsabilitate care mi-a fost încredinţată. ¹⁸ Deci, care este răsplata mea? Este să ofer fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi astfel să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

¹⁹ Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor, pentru a-i câştiga pe cât mai mulţi. ²⁰ Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. ²¹ Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. ²² Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. ²³ Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.

²⁴ Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. ²⁵ Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru una care nu se veştejeşte. ²⁶ Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, ²⁷ ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.

Învăţăminte din istoria lui Israel

10 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că toţi strămoşii noştri erau sub nor, toţi au trecut prin mare, ² toţi au fost botezaţi pentru Moise în nor şi în mare, ³ toţi au mâncat aceeaşi hrană duhovnicească ⁴ şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că au băut din Stânca duhovnicească Care-i însoţea, iar Stânca era Cristos. ⁵ Totuşi, Dumnezeu n-a fost mulţumit cu cei mai mulţi dintre ei, iar trupurile lor au fost împrăştiate prin pustie. ⁶ Aceste lucruri sunt exemple pentru noi, pentru ca noi să nu dorim lucruri rele, aşa cum au dorit ei. ⁷ Să nu fiţi idolatri, aşa cum au fost unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.“^{[n] 8} Să nu fim desfrânaţi, aşa cum au fost unii dintre ei, astfel că într-o singură zi au murit douăzeci şi trei de mii. ⁹ Să nu-L punem pe Cristos la încercare, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost omorâţi de şerpi. ¹⁰ Să nu cârtiţi, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost nimiciţi de nimicitorul. ¹¹ Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor.

¹² Aşadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă! ¹³ Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda.

Jertfele aduse idolilor şi Cina Domnului

¹⁴ De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie! ¹⁵ Vorbesc cu voi ca şi cu nişte oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ceea ce vă spun! ¹⁶ Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? ¹⁷ Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine. ¹⁸ Uitaţi-vă la Israelul după trup^[o]: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare în părtăşie cu altarul? ¹⁹ Deci, ce zic eu? Că ce este jertfit idolilor este ceva sau că idolul este ceva? ²⁰ Nu, ci că jertfele păgânilor sunt aduse demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii! ²¹ Nu puteţi bea şi paharul Domnului, şi paharul demonilor! Nu puteţi lua parte şi la masa Domnului, şi la masa demonilor! ²² Sau vrem oare să-L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai puternici decât El?

Trăiţi pentru slava lui Dumnezeu!

²³ Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. ²⁴ Nimeni nu trebuie să urmărească binele propriu, ci binele altuia. ²⁵ Mâncaţi orice se vinde pe piaţa de carne, fără să vă puneţi vreo întrebare din cauza conştiinţei, ²⁶ căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“^{[p] 27} Dacă un necredincios vă cheamă la masă şi vreţi să mergeţi, mâncaţi orice vi se va da, fără să vă puneţi vreo întrebare, din cauza conştiinţei. ²⁸ Dacă însă cineva vă spune: „Aceasta a fost adusă ca jertfă!“, atunci să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a spus şi din cauza conştiinţei (căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“)^[q]; ²⁹ mă refer la conştiinţa celuilalt, nu la a voastră. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia? ³⁰ Dacă eu mulţumesc pentru mâncarea pe care o mănânc, de ce să fiu dispreţuit din cauza unui lucru pentru care mulţumesc? ³¹ Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu. ³² Să nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, ³³ aşa cum, de altfel, încerc şi eu, în toate lucrurile, să plac tuturor, necăutând folosul meu, ci al multora, pentru a fi mântuiţi!

11 Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!

Despre închinare, autoritate şi acoperirea capului

² Vă laud, pentru că întotdeauna vă amintiţi de mine şi ţineţi tradiţiile aşa cum vi le-am încredinţat. ³ Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este capul lui Cristos. ⁴ Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte având ceva pe cap îşi necinsteşte Capul. ⁵ Şi orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca şi cum ar fi rasă pe cap. ⁶ Dacă femeia nu are capul acoperit, ar putea la fel de bine să-şi taie părul! Însă dacă este ruşinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă, atunci să fie acoperită! ⁷ Căci un bărbat nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este imaginea şi slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. ⁸ Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, ⁹ şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ¹⁰ De aceea, femeia trebuie să aibă pe cap un simbol al autorităţii, din cauza îngerilor^[r]. ¹¹ Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este independentă de bărbat, nici bărbatul faţă de femeie, ¹² pentru că, aşa cum femeia a venit din bărbat, la fel şi bărbatul vine prin femeie şi toate vin de la Dumnezeu. ¹³ Judecaţi voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită? ¹⁴ Nu vă învaţă însăşi natura^[s] că dacă un bărbat poartă părul lung, este o ruşine pentru el, ¹⁵ însă dacă o femeie are părul lung aceasta este gloria ei? Căci părul i-a fost dat ca învelitoare. ¹⁶ Dacă însă cineva vrea să se certe, noi n-avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.

Despre Cina Domnului

¹⁷ Vă poruncesc acestea – nu vă laud, pentru că întâlnirile voastre fac mai mult rău decât bine. ¹⁸ Mai întâi, când vă adunaţi ca biserică, aud că între voi sunt dezbinări şi, în parte, cred lucrul acesta, ¹⁹ căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la iveală cei găsiţi buni între voi. ²⁰ Când vă adunaţi, voi nu veniţi să mâncaţi Cina Domnului, ²¹ pentru că, în timp ce mâncaţi, fiecare o ia înainte cu cina adusă de el, aşa încât unul este flămând, iar altul este beat. ²² Nu aveţi case unde să mâncaţi şi să beţi? Sau nu aveţi respect pentru biserica lui Dumnezeu şi îi umiliţi pe cei care nu au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privinţă nu vă laud.

²³ Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine ²⁴ şi, după ce a mulţumit^[t], a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!“ ²⁵ În acelaşi fel, după masă, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu; ori de câte ori beţi din el, să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“^{[u] 26} Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

²⁷ De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într-un mod nevrednic, va fi vinovat de păcat împotriva trupului şi sângelui Domnului. ²⁸ Fiecare trebuie să se cerceteze pe sine şi abia apoi să mănânce pâinea şi să bea paharul, ²⁹ pentru că acela care mănâncă şi bea fără să distingă trupul Domnului, mănâncă şi bea judecata împotriva lui însuşi. ³⁰ De aceea mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi, şi destul de mulţi dorm^[v]. ³¹ Dar dacă ne cercetăm, nu mai suntem judecaţi. ³² Însă când suntem judecaţi de către Domnul suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. ³³ Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe altul! ³⁴ Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi pentru condamnarea voastră! Celelalte lucruri le voi rezolva când voi veni.

Darurile Duhului

12 Cu privire la darurile duhovniceşti, fraţilor, nu vreau să fiţi în necunoştinţă. ² Voi ştiţi că, atunci când eraţi păgâni, eraţi ademeniţi şi conduşi de idolii cei muţi. ³ De aceea, vreau să înţelegeţi că nimeni care vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Isus să fie blestemat!“ şi, de asemenea, nimeni nu poate să spună: „Isus este Domn!“ decât prin Duhul Sfânt.

⁴ Există o diversitate de daruri, dar este Acelaşi Duh. ⁵ Există o diversitate de posibilităţi de slujire, dar este Acelaşi Domn. ⁶ Există, de asemenea, o diversitate de lucrări, dar este Acelaşi Dumnezeu, Cel Care face ca toate acestea să lucreze în fiecare. ⁷ Prezenţa Duhului este făcută cunoscută fiecăruia pentru binele tuturor. ⁸ Unuia îi este dat prin Duhul un cuvânt de înţelepciune, altuia – un cuvânt de cunoaştere, potrivit cu Acelaşi Duh, ⁹ altuia – credinţă, prin Acelaşi Duh, altuia – daruri de vindecare, prin Acelaşi singur Duh, ¹⁰ altuia – înfăptuirea de minuni, altuia – profeţia, altuia – discernerea duhurilor, altuia – felurite limbi, altuia – interpretarea limbilor. ¹¹ Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaşi Duh, Care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea.

Un singur trup, mai multe mădulare

¹² Aşa cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deşi multe, sunt un trup, la fel este şi cu Cristos. ¹³ Noi toţi am fost botezaţi într-un^[w] singur Duh, într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie oameni liberi, şi tuturor ne-a fost dat să bem dintr-un singur Duh. ¹⁴ Într-adevăr, trupul nu este alcătuit numai dintr-un singur mădular, ci din mai multe. ¹⁵ Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu aparţin trupului“, nu este pentru aceasta din trup? ¹⁶ Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu aparţin trupului“, nu este pentru aceasta din trup? ¹⁷ Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? ¹⁸ Dar, de fapt, Dumnezeu a aranjat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele aşa cum a vrut El. ¹⁹ Dacă însă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? ²⁰ Dar sunt multe mădulare şi un singur trup. ²¹ Ochiul nu-i poate spune mâinii: „N-am nevoie de tine!“, iar capul nu le poate spune picioarelor: „N-am nevoie de voi!“, ²² ci, dimpotrivă, acele mădulare ale trupului care par a fi mai slabe sunt absolut necesare, ²³ iar acele mădulare ale trupului care ni se par mai puţin vrednice de cinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste şi mădularele noastre mai puţin plăcute le tratăm cu mai mult respect, ²⁴ pe când mădularele noastre cele mai atractive nu au nevoie de aceasta. Dar Dumnezeu aşa a aranjat trupul, dând o mai mare onoare unui mădular inferior, ²⁵ ca să nu fie nici o dezbinare în trup, ci mădularele să aibă grijă unele de altele. ²⁶ Dacă un mădular suferă, toate mădularele trupului suferă împreună cu el; dacă un mădular este onorat, toate mădularele se bucură împreună cu el.

²⁷ Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare este un mădular al lui. ²⁸ Dumnezeu a desemnat în biserică mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători, apoi pe cei care fac minuni, apoi pe cei care au daruri de vindecare, de ajutorare, de administrare şi pe cei ce au darul feluritelor limbi. ²⁹ Sunt oare toţi apostoli? Sunt toţi profeţi? Sunt toţi învăţători? Fac toţi minuni? ³⁰ Au toţi daruri de vindecare? Vorbesc toţi în limbi? Traduc toţi? ³¹ Deci fiţi plini de râvnă după cele mai importante daruri. Şi vă voi arăta o cale dincolo de orice comparaţie.

Despre dragoste

13 Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt o aramă zgomotoasă sau un chimval zăngănitor. ² Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. ³ Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud^[x], dar nu am dragoste, nu câştig nimic.

⁴ Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, ⁵ nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău, ⁶ nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr, ⁷ suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

⁸ Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi. ⁹ Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte, ¹⁰ însă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi. ¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti. ¹² Acum vedem ca într-o reflecţie din oglindă^[y], însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut. ¹³ Acum deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Darul profeţiei şi al vorbirii în alte limbi

14 Urmăriţi dragostea şi fiţi plini de râvnă după darurile duhovniceşti, în special după darul profeţiei. ² Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar cu duhul^[z] spune taine. ³ Dar cel ce profeţeşte le vorbeşte oamenilor, pentru zidire, încurajare şi mângâiere. ⁴ Cel ce vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine, dar cel ce profeţeşte zideşte biserica. ⁵ Eu vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, şi încă şi mai mult – să profeţiţi. Cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.

⁶ Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaştere sau o profeţie, sau o învăţătură? ⁷ La fel este şi cu lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va şti cineva ce se cântă la fluier sau la harfă? ⁸ Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie? ⁹ Aşa este şi cu voi: dacă nu spuneţi cuvinte care să fie înţelese în limba voastră, cum va înţelege cineva ce spuneţi? Veţi vorbi în vânt! ¹⁰ Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite şi nici una nu este fără sens. ¹¹ Aşadar, dacă eu nu înţeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar^[aa] pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine. ¹² La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin, pentru zidirea bisericii. ¹³ De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage şi pentru puterea de a o traduce. ¹⁴ Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. ¹⁵ Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea. ¹⁶ Când tu mulţumeşti doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înţelege^[ab], să ia parte la întâlnire şi să spună „Amin!“ la mulţumirea ta, dacă el nu ştie ce spui? ¹⁷ Tu poţi mulţumi bine, însă celălalt nu este zidit. ¹⁸ Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi, ¹⁹ dar în biserică vreau mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăţa pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.

²⁰ Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi. ²¹ În Lege este scris:

²² Astfel, limbile sunt un semn^[ad] nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia nu este un semn pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi. ²³ De aceea, dacă se adună întreaga biserică şi toţi vorbesc în limbi şi intră cineva care nu înţelege sau intră nişte necredincioşi, oare nu vor spune ei că v-aţi ieşit din minţi? ²⁴ Dar dacă toţi profeţiţi şi intră un necredincios sau cineva care nu înţelege, va fi mustrat de toţi, va fi judecat de toţi, ²⁵ vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui şi astfel va cădea la pământ şi I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“

O ordine a închinării

²⁶ Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire. ²⁷ Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă. ²⁸ Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu. ²⁹ Să vorbească doi sau trei profeţi, iar alţii să judece cu atenţie ce este spus. ³⁰ Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. ³¹ Toţi dintre voi pot profeţi pe rând, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. ³² Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor, ³³ pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.

La fel ca în toate bisericile sfinţilor, ³⁴ femeile să tacă în biserici^[ae], pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, aşa cum spune şi Legea. ³⁵ Dacă vor să afle ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că este ruşinos pentru o femeie să vorbească în biserică. ³⁶ Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteţi singurii pe care i-a atins?

³⁷ Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. ³⁸ Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut^[af]. ³⁹ Astfel, fraţii mei, fiţi plini de râvnă pentru a profeţi şi nu interziceţi vorbirea în limbi. ⁴⁰ Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.

Învierea lui Cristos

15 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas ² şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. ³ Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, ⁴ că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, ⁵ că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece ⁶ și că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit^[ag]. ⁷ După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. ⁸ Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. ⁹ Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu, ¹⁰ însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. ¹¹ Deci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut.

Învierea morţilor

¹² Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor? ¹³ Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat. ¹⁴ Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică. ¹⁵ Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat. ¹⁶ Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat, ¹⁷ iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre. ¹⁸ Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi. ¹⁹ Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

²⁰ Dar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit. ²¹ Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om. ²² Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi, ²³ însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos. ²⁴ Apoi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere. ²⁵ Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. ²⁶ Ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. ²⁷ Căci El „I-a pus totul sub picioare“^[ah]. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate. ²⁸ Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹ Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi^[ai]? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi? ³⁰ Şi de ce suntem noi în pericol tot timpul? ³¹ Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. ³² Dacă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie?

³³ Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.^[ak]“

³⁴ Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun.

Învierea în trup

³⁵ Cineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?“ ³⁶ Ce nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare, ³⁷ iar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă simplă, ca una de grâu sau de altceva. ³⁸ Însă Dumnezeu îi dă fiecărei seminţe un trup, aşa cum doreşte; fiecărei seminţe îi dă trupul ei. ³⁹ Nu toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor. ⁴⁰ Există trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o splendoare a celor cereşti şi un alt fel de splendoare a celor pământeşti. ⁴¹ Alta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii şi alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.

⁴² La fel este şi cu învierea morţilor. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire. ⁴³ Ceea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere. ⁴⁴ Este semănat trup firesc şi este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc.