Add parallel Print Page Options

Căci şi după venirea(A) noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am(B) fost necăjiţi în toate chipurile: de(C) afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu(D), care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Şi nu numai prin venirea(E) lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.

Read full chapter