Abişai, fiul Ţeruiei, i-a zis regelui:

– Cum îndrăzneşte acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie să mă duc şi să-i retez capul!

10 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? a zis regele. Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“ Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“

11 Apoi David le-a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi:

– Propriul meu fiu caută să-mi ia viaţa. Cu atât mai mult, acum, acest beniamit! Lăsaţi-l să blesteme pentru că Domnul i-a spus s-o facă! 12 Poate că Domnul va privi spre necazul meu şi îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.

13 David şi oamenii săi şi-au continuat drumul, în timp ce Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând şi aruncând pietre şi praf după acesta.

Read full chapter