2 Cronici 15-17

Nouă Traducere În Limba Română

Reforma lui Asa

15 Azaria, fiul lui Oded, peste care era Duhul lui Dumnezeu, ² a ieşit în întâmpinarea lui Asa şi i-a zis: „Asa, tot Iuda şi Beniamin, ascultaţi-mă! Domnul este cu voi atunci când şi voi sunteţi cu El. Dacă-L veţi căuta, El Se va lăsa găsit de voi, dar dacă-L părăsiţi şi El vă va părăsi. ³ Multe zile Israel a fost fără Dumnezeul adevărat, fără preot care să-l înveţe şi fără Lege. ⁴ Atunci, în strâmtorarea lor, s-au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi El S-a lăsat găsit. ⁵ În vremurile acelea, nu era pace nici la plecare nici la sosire, căci erau tulburări printre toţi locuitorii ţărilor. ⁶ Un neam era zdrobit de un alt neam şi o cetate de o altă cetate, căci Dumnezeu îi tulbura cu tot felul de necazuri. ⁷ Voi însă fiţi tari şi nu vă odihniţi mâinile, căci există o răsplată pentru munca voastră.“

⁸ Când a auzit aceste cuvinte şi această profeţie a lui Azaria, fiul^[a] profetului Oded, Asa s-a îmbărbătat şi a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda, a lui Beniamin şi din cetăţile pe care le cuceriseră în regiunea muntoasă a lui Efraim. El a înnoit altarul Domnului care se afla înaintea porticului de la Casa Domnului. ⁹ I-a adunat pe toţi cei din Iuda şi din Beniamin, precum şi pe străinii care erau printre ei, veniţi din Efraim, din Manase şi din Simeon, căci mulţi din Israel i se alăturaseră când au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. ¹⁰ S-au strâns cu toţii la Ierusalim, în luna a treia a celui de-al cincisprezecelea an al domniei lui Asa. ¹¹ În ziua aceea au jertfit Domnului din prada pe care o aduseseră – şapte sute de boi şi şapte mii de oi. ¹² Ei au încheiat un legământ potrivit căruia Îl vor căuta pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor. ¹³ Oricine nu-L căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia să fie omorât, fie că era mic sau mare, bărbat sau femeie. ¹⁴ Au făcut un jurământ Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie şi în sunet de trâmbiţă şi de corn. ¹⁵ Toţi cei din Iuda s-au bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor. Ei L-au căutat pe Domnul cu toată pasiunea, iar El S-a lăsat găsit de ei. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.

¹⁶ De asemenea, regele Asa n-a mai lăsat-o nici chiar pe bunica^[b] sa, Maaca, să fie regină, pentru că aceasta făcuse un idol hidos al Aşerei^[c]. Asa i-a tăiat idolul hidos, l-a sfărâmat şi l-a ars lângă uedul^[d] Chidron. ¹⁷ Dar înălţimile nu au fost îndepărtate din Israel, deşi inima lui Asa a fost devotată Domnului în tot timpul vieţii lui. ¹⁸ El a adus în Casa lui Dumnezeu lucrurile pe care el şi tatăl său le închinaseră Domnului: argintul, aurul şi vasele. ¹⁹ Şi nu a mai avut loc nici un război până în al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.^[e]

16 În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Başa, regele lui Israel, a înaintat împotriva lui Iuda. El a început să fortifice Rama, ca să nu dea voie nimănui să iasă sau să intre în teritoriul lui Asa, regele lui Iuda. ² Asa a luat argintul şi aurul din vistieriile Casei Domnului şi din vistieriile palatului regelui şi le-a trimis lui Ben-Hadad, regele Aramului, care locuia în Damasc, zicându-i astfel: ³ „Să fie un legământ între mine şi tine, aşa cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit argint şi aur! Du-te deci şi rupe legământul tău cu Başa, regele lui Israel, ca el să se retragă dinaintea mea.“

⁴ Ben-Hadad a ascultat de regele Asa şi i-a trimis pe conducătorii oştirilor sale împotriva cetăţilor lui Israel. Ei au cucerit cetăţile Iyon, Dan, Abel-Maim^[f], precum şi toate cetăţile cu provizii din Neftali. ⁵ Când Başa a auzit acest lucru, a încetat să mai fortifice Rama şi a oprit lucrarea. ⁶ Atunci regele Asa i-a pus pe toţi cei din Iuda să ia pietrele şi lemnele folosite de Başa la fortificarea Ramei. El le-a folosit la fortificarea Ghevei şi a Miţpei.

⁷ În vremea aceea, văzătorul Hanani a venit la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe regele Aramului şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea regelui Aramului din mâna ta! ⁸ Nu aveau cuşiţii^[g] şi libienii o oştire numeroasă, cu care şi cu foarte mulţi călăreţi? Şi totuşi, pentru că te-ai încrezut în Domnul, El i-a dat în mâna ta. ⁹ Căci ochii Domnului străbat întreg pământul ca să-i întărească pe cei a căror inimă este devotată Lui. Ai lucrat ca un nebun în această privinţă şi de aceea, de acum încolo, vei avea parte de războaie!“

¹⁰ Asa s-a mâniat pe văzător şi l-a aruncat în temniţă^[h], căci era foarte furios pe acesta. În acelaşi timp, Asa îi chinuia şi pe unii din popor. ¹¹ Faptele lui Asa, de la început până la sfârşit, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. ¹² În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, regele Asa a avut o boală de picioare, iar suferinţa i-a fost foarte mare. Dar chiar şi în boala sa, el nu L-a întrebat pe Domnul, ci pe doctori^[i].

¹³ Asa s-a culcat alături de părinţii săi, murind în al patruzeci şi unulea an al domniei sale. ¹⁴ L-au înmormântat în mormântul pe care şi l-a săpat în Cetatea lui David. L-au aşezat pe un pat umplut cu mirodenii şi cu felurite miresme preparate din uleiuri şi au făcut, în cinstea lui, un foc foarte mare.

Domnia lui Iehoşafat peste Iuda

17 În locul lui Asa a domnit fiul său Iehoşafat. El s-a întărit împotriva lui Israel. ² A pus trupe în toate cetăţile fortificate ale lui Iuda şi a plasat garnizoane atât în Iuda, cât şi în cetăţile lui Efraim, care fuseseră cucerite de tatăl său, Asa. ³ Domnul a fost cu Iehoşafat, căci el a umblat în cele dintâi căi ale strămoşului său David şi nu a căutat pe baali^[j], ⁴ ci L-a căutat pe Dumnezeul strămoşului său şi a urmat poruncile Lui, fără să săvârşească faptele lui Israel. ⁵ Domnul a întărit regatul sub conducerea lui. Toţi cei din Iuda îi aduceau daruri lui Iehoşafat şi el a avut parte de multă bogăţie şi slavă. ⁶ Inima lui a fost plină de râvnă pentru căile Domnului, îndepărtând din Iuda chiar şi înălţimile şi aşerele.

⁷ În al treilea an al domniei sale, Iehoşafat i-a trimis în cetăţile lui Iuda pe Ben-Hail, pe Obadia, pe Zaharia, pe Netanel şi pe Micaia, căpeteniile sale, ca să înveţe poporul. ⁸ Împreună cu ei erau următorii leviţi: Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, precum şi preoţii Elişama şi Iehoram. ⁹ Ei au învăţat pe cei din Iuda din Cartea Legii Domnului, pe care o aveau cu ei. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat poporul. ¹⁰ Groaza Domnului a venit peste toate regatele ţărilor din jurul lui Iuda, astfel că ele nu s-au războit cu Iehoşafat. ¹¹ Nişte filisteni i-au adus lui Iehoşafat daruri şi un tribut în argint, iar nişte arabi i-au adus turme: şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.

¹² Iehoşafat a ajuns pe culmea cea mai înaltă a măririi. El a zidit în Iuda fortăreţe şi cetăţi pentru provizii. ¹³ Avea multe proprietăţi în cetăţile lui Iuda. La Ierusalim avea ostaşi, luptători viteji. ¹⁴ Iată numărul lor, potrivit familiilor lor: din Iuda, căpetenii peste mii erau următorii: căpetenia Adna, însoţit de trei sute de mii^[k] de războinici viteji; ¹⁵ alături de el era căpetenia Iohanan, însoţit de două sute optzeci de mii de oameni, ¹⁶ şi Amasia, fiul lui Zicri, un voluntar în slujba Domnului, însoţit de două sute de mii de războinici viteji; ¹⁷ din Beniamin erau următorii: Eliada, un războinic viteaz, însoţit de două sute de mii de oameni înarmaţi cu arcuri şi scuturi; ¹⁸ alături de el era Iehozabad, însoţit de o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război. ¹⁹ Aceştia erau cei aflaţi în slujba regelui, în afară de cei puşi de rege în cetăţile fortificate de pe tot cuprinsul lui Iuda.