Căci dacă nu i-a cruţat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar[a] şi i-a lăsat în lanţurile beznei[b], unde sunt ţinuţi până la judecată, dacă n-a cruţat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor neevlavioşi, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptăţii – împreună cu alţi şapte, dacă a condamnat El cetăţile Sodoma şi Gomora la distrugere, transformându-le în cenuşă şi făcându-le astfel un exemplu cu privire la ce urmează pentru cei neevlavioşi, însă l-a scăpat pe Lot, un om drept, care era necăjit de felul de viaţă depravat al celor nelegiuiţi (căci omul acesta drept, în timp ce trăia în mijlocul lor, era chinuit zi de zi în sufletul său drept de faptele nelegiuite pe care le vedea şi auzea), înseamnă că Domnul ştie cum să-i scape pe cei evlavioşi din încercare şi cum să-i ţină pe cei nedrepţi sub pedeapsă, până în[c] ziua judecăţii,

Read full chapter

Footnotes

  1. 2 Petru 2:4 Gr.: Tartarus, termen folosit pentru a indica Iadul; este sinonim cu Ghe(h)ena, locul pedepsei finale
  2. 2 Petru 2:4 Unele mss conţin: în gropi întunecate
  3. 2 Petru 2:9 Sau: pentru pedeapsă, în ziua judecăţii