²⁶ După ce a ieşit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna^[a] lui Sira. David însă nu ştia nimic. ²⁷ Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca şi cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac şi a murit. ²⁸ Când David a aflat ce s-a întâmplat, a zis: „Eu şi regatul meu suntem nevinovaţi înaintea Domnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. ²⁹ Fie ca vina acestei morţi să cadă asupra lui Ioab şi asupra familiei tatălui său! Fie ca în neamul său să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere pe trup^[b], cineva lepros^[c], cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă ucis de sabie şi cineva care să ducă lipsă de hrană.“ ³⁰ (Ioab împreună cu fratele său Abişai l-au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)

³¹ David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi mergeţi bocind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului. ³² L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui şi întreg poporul a făcut acelaşi lucru.