18 Unii dintre filosofii epicurieni[a] şi stoici[b] au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul acesta?!“ Alţii ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinităţi străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus şi despre înviere. 19 Prin urmare, l-au luat şi l-au dus la Areopag[c], spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi? 20 Căci tu ne aduci nişte lucruri ciudate în auz. Vrem deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri!“ 21 Toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»[d]. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»[e]; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»[f]

29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“

32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morţi, unii au început să râdă, dar alţii au zis: „Te vom asculta şi altă dată cu privire la aceasta!“

Read full chapter

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 17:18 Adepţi ai filozofiei lui Epicur (cca 300 î.Cr.); epicurienii credeau că lumea este un accident, sufletul este muritor, iar zeii, dacă există, nu sunt preocupaţi de oameni; aveau drept scop al vieţii plăcerea, pe care o defineau ca absenţă a durerii; orice religie organizată era considerată rea, ca şi credinţa că cei răi vor fi pedepsiţi de către zei după moarte
  2. Faptele Apostolilor 17:18 Adepţi ai filozofiei lui Zeno (cca 300 î.Cr.); stoicii credeau în existenţa unui „suflet al lumii“ şi negau liberul arbitru; era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute şi de umanism
  3. Faptele Apostolilor 17:19 La origine, un tribunal atenian luându-şi numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului; la origine, însărcinat să vegheze asupra administrării funcţionarilor publici, a moravurilor cetăţenilor, să controleze educaţia cetăţenilor şi să apere religia statului
  4. Faptele Apostolilor 17:23 Pausanias (cca 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4), Filostrat (cca 200 d.Cr., Viaţa lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), precum şi alţi autori clasici vorbesc despre existenţa acestor altare închinate unor zei numiţi „Necunoscuţi“; aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia şi mânia zeilor
  5. Faptele Apostolilor 17:28 Citatul este din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca 600 î.Cr.)
  6. Faptele Apostolilor 17:28 Citatul este din Phaenomena, operă a poetului Aratus (cca 300-250 î.Cr.) şi din Imn către Zeus, a lui Cleantes (331-233 î.Cr.)