Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra fiinţe vii spunând: „Vino!“ M-am uitat şi iată că era un cal verde pal, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuinţa Morţilor[a]. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima şi prin fiarele sălbatice de pe pământ.

Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră ucişi[b] din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o avuseseră.

Read full chapter

Footnotes

  1. Apocalipsa 6:8 Gr.: Hades
  2. Apocalipsa 6:9 În VT sângele jertfelor trebuia să fie vărsat la picioarele altarului (vezi Ex. 29:12; Lev. 4:7)