Add parallel Print Page Options

21 pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril(A), pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins(B) în clipa(C) când se aducea jertfa de seară. 22 El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: ‘Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. 23 Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu(D) vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit(E) şi scump. Ia aminte(F) dar la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!

Read full chapter