Add parallel Print Page Options

Averea şi cinstea sunt tot deşertăciuni

Este(A) un rău pe care l-am văzut sub soare şi care se întâlneşte des între oameni. Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii şi slavă; aşa(B) că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul, dar(C) Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare. Chiar dacă un om ar avea o sută de copii şi ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el şi dacă(D) nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai(E) fericită decât el.

Read full chapter