10 Nu am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii
    şi nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie,
căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea
    şi aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.
11 Apoi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele
    şi la toată truda cu care le făcusem,
am înţeles că totul este numai deşertăciune şi goană după vânt
    şi că nu există nici un câştig sub soare.

Deşertăciunea înţelepciunii şi a prostiei

12 Am cântărit apoi înţelepciunea,
    nebunia şi prostia.
Ce poate să facă urmaşul împăratului
    decât tot ceea ce s-a făcut şi mai înainte?

Read full chapter