Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă:

    pe cel drept ca şi pe cel nedrept,
pe cel bun ca şi pe cel rău,
pe cel curat[a] ca şi pe cel necurat,
    pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe,
pe cel bun ca şi pe cel păcătos,
    pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.

Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi, căci pentru[b] cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.

Read full chapter

Footnotes

  1. Eclesiastul 9:2 Aquila, VUL, Siriacă; TM: pe cel bun şi curat,
  2. Eclesiastul 9:4 Sau: Cine oare este scutit? Pentru