Împrejurările destituirii împărătesei Vaşti

1 Iată ce s-a întâmplat pe vremea lui Ahaşveroş^[a], – acel Ahaşveroş care domnea din India până în Cuş^[b], peste o sută douăzeci şi şapte de provincii^[c] –, ² în perioada în care împăratul Ahaşveroş stătea pe scaunul lui de domnie din citadela Susei.

³ În al treilea an al domniei sale, Ahaşveroş a dat un ospăţ în cinstea tuturor demnitarilor şi a slujitorilor săi. Comandanţii oştirii Persiei şi ai Mediei, nobilii şi conducătorii provinciilor se aflau cu toţii acolo, înaintea împăratului. ⁴ Timp de mai multe zile, mai precis timp de o sută optzeci de zile, împăratul le-a arătat strălucita bogăţie a împărăţiei sale şi nepreţuita glorie a măreţiei sale. ⁵ Când zilele acestea s-au încheiat, împăratul a pregătit întregului popor care se afla în citadela Susei, celor mari şi celor mici deopotrivă, un ospăţ de şapte zile, în curtea grădinii palatului împărătesc.

⁶ Covoare de bumbac, colorate în alb şi violet, erau prinse cu funii din in subţire şi din purpură de nişte verigi de argint, pe stâlpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe un paviment de porfir, de marmură, de sidef şi de piatră neagră. ⁷ Băuturile se serveau din vase de aur, fiecare vas fiind diferit de celălalt. Vinul împărătesc se găsea din belşug, mulţumită dărniciei împăratului. ⁸ Băutura era oferită în urma unui decret imperial, fără oprelişti, căci împăratul ordonase tuturor mai marilor de la palat să facă pe plac fiecărui oaspete. ⁹ Împărăteasa Vaşti a dat şi ea un ospăţ femeilor în palatul imperial al împăratului Ahaşveroş.

¹⁰ În ziua a şaptea, în timp ce inima îi era veselă din pricina vinului, împăratul le-a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar şi lui Carcas, cei şapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş, ¹¹ să o aducă înaintea împăratului pe împărăteasa Vaşti, purtând coroana împărătească, pentru ca popoarele şi demnitarii să-i vadă frumuseţea, căci ea era frumoasă la înfăţişare. ¹² La aflarea poruncii împăratului, trimisă prin eunuci, împărăteasa Vaşti a refuzat să vină, iar împăratul s-a mâniat foarte tare. ¹³ Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii săi, cunoscători ai obiceiurilor vremii, căci aşa se obişnuia, şi anume ca împăratul să se sfătuiască cu toţi cei ce cunoşteau legea şi dreptatea. ¹⁴ În apropierea lui se aflau Karşena, Şetar, Admata, Tarşiş, Meres, Marsena şi Memucan, cei şapte demnitari ai Persiei şi ai Mediei, care vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie.

¹⁵ – Cum trebuie pedepsită, după lege, împărăteasa Vaşti, pentru că nu a împlinit porunca împăratului Ahaşveroş trimisă prin eunuci?

¹⁶ Memucan a răspuns în prezenţa împăratului şi a demnitarilor astfel:

– Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vaşti, ci şi faţă de toţi demnitarii şi de toate popoarele din toate provinciile împăratului Ahaşveroş, ¹⁷ pentru că fapta împărătesei se va răspândi la toate soţiile acestora, astfel că ele vor începe să-şi dispreţuiască soţii şi să zică: „Împăratul Ahaşveroş i-a zis împărătesei Vaşti să se înfăţişeze înaintea lui, dar ea nu a venit!“ ¹⁸ Când vor fi auzit despre fapta împărătesei, soţiile nobililor Persiei şi ai Mediei vor vorbi şi ele la fel tuturor demnitarilor împăratului, iar lucrul acesta va da naştere la mult dispreţ şi neînţelegere.

¹⁹ Dacă împăratul găseşte că este bine, să dea un decret imperial, care să fie înscris în legislaţia medo­persană pentru a nu fi încălcat, decret în care să se spună că Vaşti nu va mai putea intra niciodată în prezenţa împăratului Ahaşveroş, şi că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată, de către împărat, alteia, mai vrednică decât ea. ²⁰ Decretul împăratului va fi auzit în tot imperiul său, cât este el de mare, şi astfel toate soţiile le vor da cinste soţilor lor, de la cel mai mare până la cel mai mic.

²¹ Sfatul a fost apreciat de împărat şi de demnitari, iar împăratul a făcut după sfatul lui Memucan. ²² El a trimis scrisori în toate provinciile supuse împăratului, fiecărei provincii în scrierea provinciei respective şi fiecărui popor în limba poporului respectiv, vestind că fiecare bărbat trebuie să fie stăpân în familia lui şi trebuie să vorbească limba propriului său popor.

Împrejurările alegerii unei evreice ca noua împărăteasă

2 După toate acestea, când mânia împăratului Ahaşveroş s-a potolit, el şi-a amintit de Vaşti, de ceea ce făcuse ea şi de ceea ce se decretase împotriva ei. ² Slujitorii apropiaţi împăratului i-au sugerat atunci: „Să se caute pentru împărat fecioare frumoase la înfăţişare. ³ Împăratul să numească responsabili în fiecare din provinciile împărăţiei ca să adune toate fecioarele frumoase la înfăţişare în citadela Susei, în harem, sub supravegherea lui Hegai, eunucul împăratului care supraveghează femeile şi le asigură lucrurile pentru înfrumuseţare. ⁴ Tânăra care va plăcea împăratului, să împărăţească în locul lui Vaşti!“ Sfatul acesta i-a plăcut împăratului şi el a făcut întocmai.

⁵ În citadela Susei trăia un evreu pe nume Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chiş, un bărbat din Beniamin, ⁶ care fusese luat în captivitate din Ierusalim, printre exilaţii duşi împreună cu Ieconia^[d], regele lui Iuda, de către Nebucadneţar^[e], împăratul Babilonului. ⁷ El îngrijea de Hadasa, adică Estera, fiica unchiului său, căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Tânăra era frumoasă la chip şi plăcută la înfăţişare. După moartea tatălui şi a mamei acesteia, Mardoheu o înfiase. ⁸ Când s-a auzit de porunca împăratului şi de decretul său, au fost strânse un mare număr de fete în citadela Susei, sub supravegherea lui Hegai. Estera a fost luată şi ea la palatul împăratului şi încredinţată lui Hegai, supraveghetorul femeilor.

⁹ Tânăra i-a plăcut lui Hegai şi a găsit bunăvoinţă înaintea lui, astfel că acesta s-a grăbit să-i aducă lucrurile pentru înfrumuseţare şi partea ei de hrană. Apoi i-a dat şapte slujnice, alese din palatul împăratului, şi a dus-o împreună cu slujnicele în cea mai bună încăpere a haremului. ¹⁰ Estera nu şi-a dezvăluit nici poporul şi nici originea, căci Mardoheu îi poruncise să nu le dezvăluie. ¹¹ În fiecare zi Mardoheu se plimba prin faţa gardului haremului, ca să afle cum îi mergea Esterei şi ce se întâmplase cu ea. ¹² Fiecărei tinere îi venea rândul să intre la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea legea cu privire la femei, căci atât durau zilele de înfrumuseţare: timp de şase luni – ungeri cu ulei de smirnă, şi timp de încă şase luni – ungeri cu balsam şi alte lucruri femeieşti pentru înfrumuseţare. ¹³ Când o tânără intra la împărat, i se dădea voie să aducă cu ea în palatul împăratului ce dorea din harem. ¹⁴ Seara intra la împărat, iar dimineaţa se întorcea în al doilea harem, cel de care răspundea Şaaşgaz, eunucul împăratului responsabil cu paza ţiitoarelor, şi nu se mai întorcea la împărat, decât dacă împăratul o plăcuse şi era chemată pe nume.

¹⁵ Când a venit rândul Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, cel care o înfiase, deci când i-a venit rândul să intre la împărat, ea nu a căutat să ia ceva din harem, în afară de ceea ce o sfătuise Hegai, eunucul împăratului responsabil cu paza haremului. Ea fusese bine văzută de toţi supraveghetorii ei. ¹⁶ Estera a fost luată la împăratul Ahaşveroş, în palat, în luna a zecea, adică în luna Tebet^[f], în al şaptelea an al domniei sale. ¹⁷ Împăratul a iubit-o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i-au fost aduse înainte, i-a arătat mai multă bunăvoinţă decât oricăreia dintre fecioare, i-a pus coroana împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul lui Vaşti. ¹⁸ Împăratul a dat apoi un ospăţ mare tuturor demnitarilor şi slujitorilor săi, un ospăţ în cinstea Esterei. A vestit zi de sărbătoare în provincii şi a dat daruri cu mână largă, demnă de un împărat.

Complotul descoperit de Mardoheu

¹⁹ Când fecioarele au fost strânse laolaltă pentru a doua oară, Mardoheu stătea la poarta împăratului. ²⁰ După porunca lui Mardoheu, Estera nu-şi dezvăluise nici originea, nici poporul. Estera a făcut întocmai cum îi spusese Mardoheu, ca pe vremea când o educa el. ²¹ În zilele acelea, în timp ce Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtana^[g] şi Tereş, doi dintre eunucii împăratului, păzitori ai porţii, s­au răzvrătit şi au încercat să ridice mâna împotriva împăratului Ahaşveroş. ²² Mardoheu a aflat şi el de această uneltire şi a înştiinţat-o pe împărăteasa Estera. Estera i-a spus împăratului despre uneltire, în numele lui Mardoheu. ²³ S-a cercetat despre uneltire şi s-a descoperit că totul era adevărat. Cei doi au fost spânzuraţi^[h], iar întâmplarea s-a înscris în Cartea cronicilor, de faţă cu împăratul.

Conspiraţia antievreiască

3 După toate acestea, împăratul Ahaşveroş l-a avansat în funcţie pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. Împăratul l-a înălţat şi l-a pus conducător al tuturor demnitarilor săi. ² Toţi slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, îngenuncheau şi se prosternau înaintea lui Haman, căci aşa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea şi nu se prosterna. ³ Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“ ⁴ Deoarece i se spunea lucrul acesta în fiecare zi, iar el continua să nu asculte, slujitorii împăratului l-au înştiinţat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea^[i] lui Mardoheu va fi tolerată, căci acesta le spusese că este iudeu. ⁵ Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea şi nu se prosterna înaintea lui, s-a umplut de mânie. ⁶ A considerat prea puţin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu şi, pentru că-l înştiinţaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăţia lui Ahaşveroş. ⁷ În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahaşveroş, au aruncat „Purul“, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru o zi şi pentru o lună, şi a căzut pe^[j] luna a douăsprezecea, adică luna Adar^[k].

⁸ Atunci Haman i-a zis împăratului Ahaşveroş:

– Există un anumit popor care a fost împrăştiat şi împărţit printre popoare, în toate provinciile împărăţiei tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor şi nu împlineşte legile împăratului. Nu se cade ca împăratul să le dea pace! ⁹ Dacă împăratul încuviinţează, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciţi, iar eu voi cântări zece mii de talanţi^[l] de argint în mâinile slujbaşilor ca să fie puşi în vistieria împăratului.

¹⁰ Împăratul şi-a scos inelul de pe deget şi i l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, duşmanul iudeilor. ¹¹ Împăratul i-a zis lui Haman:

– Poţi să-ţi păstrezi argintul! Iar în privinţa poporului, fă cu ei ce crezi tu de cuviinţă!

¹² Scribii împăratului au fost chemaţi în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puşi peste fiecare provincie şi conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui. S-a scris în numele împăratului Ahaşveroş şi s-a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. ¹³ Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului şi aveau în vedere atât nimicirea, uciderea şi stârpirea tuturor iudeilor, tineri şi bătrâni, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât şi prădarea bunurilor lor. ¹⁴ Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunţând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile. ¹⁵ Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat şi în citadela Susei. În timp ce împăratul şi Haman s-au aşezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriţi.

Jalea şi răspunsul evreilor

4 Când Mardoheu a auzit tot ce s-a întâmplat, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi s-a jeluit cu strigăte mari şi amare. ² S-a dus până în faţa porţii împăratului, deşi nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului îmbrăcat în haine de sac. ³ În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era jale mare printre iudei; era post, plânset şi bocet şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă.

⁴ Când slujnicele şi eunucii au venit la Estera şi au înştiinţat-o despre ce se întâmplă, împărăteasa s-a tulburat foarte tare. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace şi să-şi dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat. ⁵ Estera l-a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, şi i-a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta şi care este motivul. ⁶ Hatac s-a dus la Mardoheu în piaţeta cetăţii, care se afla în faţa porţii împăratului. ⁷ Mardoheu i-a vorbit despre tot ce i s-a întâmplat şi i-a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s-o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. ⁸ I-a mai dat şi o copie a decretului scris, aşa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i-l arate Esterei, s-o înştiinţeze şi să-i poruncească să meargă la împărat, să-i implore mila şi să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.

⁹ Hatac a venit şi i-a spus Esterei toate cuvintele lui Mardoheu. ¹⁰ Estera i-a zis lui Hatac să-i poruncească lui Mardoheu astfel: ¹¹ „Toţi slujitorii împăratului şi fiecare popor din provinciile împăratului ştiu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morţii prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, scapă cu viaţă. Nici eu nu am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“ ¹² Când l-au înştiinţat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, ¹³ Mardoheu i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu-ţi imaginezi că, fiind în palat, vei scăpa totuşi cu viaţă, singura dintre toţi iudeii! ¹⁴ Dacă vei tăcea acum, mângâierea şi izbăvirea iudeilor va veni din altă parte, iar tu şi familia tatălui tău veţi pieri. Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns să ai statut împărătesc?“ ¹⁵ Estera i-a răspuns lui Mardoheu astfel: ¹⁶ „Du-te, strânge-i pe toţi iudeii care se găsesc în Susa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Şi eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deşi este împotriva legii, şi, dacă va fi să pier, voi pieri!“ ¹⁷ Mardoheu a plecat şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera.

Dezvăluirea conspiraţiei

7 Astfel, împăratul şi Haman au venit să petreacă împreună cu împărăteasa Estera. ² În timp ce beau vin, împăratul a întrebat-o pe Estera şi în cea de-a doua zi:

– Care-ţi este dorinţa, împărăteasă Estera? Îţi va fi împlinită! Oricare îţi este cererea, chiar şi jumătate din împărăţie de ar fi, ţi se va face după voie!

³ Împărăteasa Estera a răspuns astfel:

– Dacă am găsit bunăvoinţă înaintea ta, împărate, şi dacă împăratul găseşte că este bine, cruţă-mi viaţa! Aceasta este dorinţa mea. De asemenea, cruţă-mi şi poporul, ⁴ căci atât eu, cât şi poporul meu am fost vânduţi, ca să fim nimiciţi, ucişi şi stârpiţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenţia împăratului^[a].

⁵ Atunci împăratul Ahaşveroş a întrebat-o pe împărăteasa Estera:

– Cine şi unde este acela care a plănuit să facă aşa ceva?

⁶ – Asupritorul şi duşmanul este Haman, nelegiuitul acesta, a răspuns Estera.

Atunci Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei. ⁷ Plin de mânie, împăratul şi-a lăsat paharul de vin şi a ieşit în grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viaţa sa înaintea împărătesei Estera, căci înţelesese că pierzarea lui era pe cale să fie hotărâtă de către împărat. ⁸ Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospăţului, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care şedea Estera. Împăratul a zis atunci:

– Cum?! Vrei să o mai şi constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de faţă cu mine?

De îndată ce împăratul a spus aceste cuvinte, i-au şi acoperit faţa lui Haman. ⁹ Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis:

– Mai mult, iată şi spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coţi^[b], pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, în curtea casei lui Haman.

– Spânzuraţi-l pe ea! a zis împăratul.

¹⁰ Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a potolit.

Remedierea crizei

8 În acea zi împăratul Ahaşveroş i-a dat împărătesei Estera proprietatea lui Haman, duşmanul iudeilor, iar Mardoheu a ajuns înaintea împăratului, căci Estera îi spusese că erau rude. ² Împăratul şi-a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial, pe care-l luase înapoi de la Haman, şi i l-a dat lui Mardoheu. Iar Estera l-a pus pe Mardoheu stăpân peste proprietatea lui Haman.

³ Apoi Estera s-a dus din nou înaintea împăratului şi i-a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns şi a implorat mila lui, pentru a opri răul adus de agaghitul Haman şi planul acestuia cu privire la iudei. ⁴ Împăratul i-a întins Esterei sceptrul de aur. Estera s-a ridicat şi a stat înaintea împăratului. ⁵ Ea a zis atunci:

– Dacă împăratul găseşte că este bine şi dacă am găsit bunăvoinţă înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută înaintea lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, pe care le-a scris ca să-i stârpească pe iudeii din toate provinciile împăratului. ⁶ Cum aş putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?

⁷ Împăratul Ahaşveroş i-a zis atunci împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu:

– Iată, i-am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe spânzurătoare, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor. ⁸ Scrieţi-le acum iudeilor după placul vostru, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi anulată.

⁹ Scribii împăratului au fost chemaţi atunci, în luna a treia, adică în luna Sivan^[c], în a douăzeci şi treia zi, şi s-a scris fiecare poruncă a lui Mardoheu atât pentru iudei, cât şi pentru satrapi, pentru guvernatori şi pentru conducătorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii care se întindeau din India până în Cuş^[d]. S-a scris fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea şi limba lor. ¹⁰ El a scris în numele împăratului Ahaşveroş, a pecetluit cu inelul împăratului şi a trimis scrisorile prin curieri călare, călărind armăsari crescuţi în herghelia imperială. ¹¹ Potrivit acestui decret, împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se aduna şi de a-şi apăra vieţile, de a nimici, de a ucide şi de a stârpi orice oştire, popor sau provincie care s-ar ridica împotriva lor, a copiilor şi a femeilor lor, ca să le prade averile. ¹² Lucrul acesta trebuia să aibă loc în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. ¹³ O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, făcându-se cunoscut tuturor popoarelor că iudeii sunt gata ca în acea zi să se răzbune împotriva duşmanilor lor. ¹⁴ Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat şi în citadela Susei.

¹⁵ Mardoheu a ieşit din prezenţa împăratului, purtând o mantie imperială alb-albăstruie, o coroană mare de aur şi o robă de in subţire şi de purpură. Cei din cetatea Susa strigau de bucurie. ¹⁶ Pentru iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi onoare. ¹⁷ În fiecare provincie şi în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie şi veselie printre iudei, erau ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni din popoarele ţării s-au făcut iudei, căci îi apucase groaza de iudei.