Cântarea de laudă a lui Moise şi a lui Miriam

15 Atunci Moise şi israeliţii au cântat această cântare Domnului:

„Voi cânta Domnului,
    căci Şi-a arătat slava;
i-a năpustit în mare
    pe cal şi pe călăreţ.
Domnul este tăria mea şi cântarea mea,
    El a devenit mântuirea mea;
Acesta este Dumnezeul meu şi Îl voi lăuda,
    este Dumnezeul tatălui meu şi Îl voi înălţa.
Domnul este un războinic;
    Numele Lui este Domnul.
El a aruncat în mare
    carele lui Faraon şi oştirea lui;
căpeteniile lui alese
    s-au înecat în Marea Roşie[a].
Ape adânci i-au acoperit;
    s-au prăbuşit în adânc ca o piatră.
Dreapta Ta, Doamne,
    este măreaţă în putere,
dreapta Ta, Doamne,
    i-a zdrobit pe duşmani.
Cu măreţia majestăţii Tale
    Ţi-ai doborât vrăjmaşii,
Ţi-ai dezlănţuit mânia
    care i-a mistuit ca pe o mirişte.
La suflarea nărilor Tale
    apele s-au adunat,
puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid,
    adâncurile s-au închegat în inima mării.
Vrăjmaşul îşi zicea:
    «Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă.
Voi împărţi prada;
    îmi voi împlini dorinţa cu privire la ei.
Îmi voi scoate sabia
    şi mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10 Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,
    marea i-a acoperit;
s-au afundat ca plumbul
    în apele măreţe.
11 Care dintre zei este ca Tine, Doamne?
    Cine este ca Tine,
        glorios în sfinţenie, temut în splendoare şi înfăptuitor de minuni?
12 Ţi-ai întins mâna dreaptă
    şi pământul i-a înghiţit.

13 Prin îndurarea[b] Ta Ţi-ai condus poporul
    pe care l-ai răscumpărat;
prin puterea Ta l-ai călăuzit
    spre Locuinţa Ta cea sfântă[c].
14 Popoarele vor începe să tremure când vor auzi;
    îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.
15 Căpeteniile Edomului se vor teme;
    un tremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.
Toţi locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă;
16     teroarea şi groaza vor cădea peste ei;
din pricina măreţiei braţului Tău,
    vor amuţi ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne,
    până va trece poporul pe care l-ai câştigat[d].

17 Tu îl vei aduce şi-l vei sădi
    pe muntele moştenirii Tale,
în locul pe care Tu, Doamne, Ţi l-ai pregătit ca locuinţă,
    lăcaşul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.
18 Domnul va domni
    în veci de veci!“

19 Când caii, carele şi călăreţii[e] lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliţii însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.

Read full chapter

Footnotes

  1. Exodul 15:4 Vezi nota de la 10:19; şi în v. 22
  2. Exodul 15:13 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  3. Exodul 15:13 Se poate referi fie la Sinai, fie la Şilo (Ier. 7:12), dar cel mai probabil la Sion sau la ţara promisă în general (vezi v. 17)
  4. Exodul 15:16 Sau: l-ai creat, agonisit, cumpărat.
  5. Exodul 15:19 Sau: conducătorii carelor