Add parallel Print Page Options

10 Căci aud(A) vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. „Învinuiţi-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace(B) cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!” 11 Dar Domnul(C) este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor(D) birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă; de o veşnică ruşine(E), care nu se va uita! 12 Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel(F) neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă(G) să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.

Read full chapter