Când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, şi bărbaţii care erau cu el i-au ucis şi i-au aruncat într-un puţ. Dar zece dintre ei i-au zis lui Ismael:

– Nu ne omorî căci mai avem grâu, orz, ulei şi miere ascunse în câmpie.

Atunci el i-a lăsat în viaţă şi nu i-a ucis împreună cu fraţii lor. Puţul în care a aruncat Ismael toate hoiturile celor care fuseseră cu Ghedalia şi pe care îi ucisese, era puţul pe care l-a făcut regele Asa ca apărare împotriva lui Başa, regele lui Israel. Puţul acesta l-a umplut Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.

Read full chapter