11 Încă din tinereţea lui, Moabul a fost liniştit,
    ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr-un vas în altul,
    nu a fost dus în captivitate.
De aceea i s-a păstrat gustul
    şi nu i s-a schimbat aroma.

12 Dar, iată, vin zile, zice Domnul,

când voi trimite oameni să-l verse din vasul lui,
    şi ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
    şi-i vor sparge ulcioarele.

13 Atunci Moabului îi va fi ruşine cu Chemoş, aşa cum şi Casei lui Israel i-a fost ruşine, când şi-a pus încrederea în viţelul de la Betel[a].

Read full chapter