Copiii săi sunt departe de a fi în siguranţă,
    sunt zdrobiţi la poartă
        şi nu e nimeni să-i scape.
Cel flămând îi mănâncă secerişul,
    adunându-l chiar dintre spini,
        iar cel însetat râvneşte bogăţia lui.
Pentru că nenorocirea nu iese din ţărână
    şi necazul nu răsare din pământ.

Read full chapter