Isaia 24-27

Nouă Traducere În Limba Română

24 „Iată! Domnul este pe cale să pustiască pământul,
    să facă din el o pustie;
va face din suprafaţa sa o ruină
    şi-i va împrăştia locuitorii.
² La fel i se va întâmpla preotului, ca poporului,
    stăpânului, ca sclavului său,
stăpânei, ca slujnicei ei,
    celui ce vinde, ca celui ce cumpără,
celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut
    şi celui ce i se datorează, ca datornicului.
³ Pământul va fi în întregime pustiit
    şi jefuit,
        căci Domnul a rostit acest cuvânt.
⁴ Pământul se usucă şi se ofileşte,
    lumea suferă şi se veştejeşte,
        iar conducătorii popoarelor lumii suferă şi ei.
⁵ Pământul este pângărit de propriii săi locuitori,
    care au încălcat legile, au nesocotit poruncile
        şi au rupt legământul cel veşnic.
⁶ De aceea un blestem devorează pământul,
    iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina;
de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului,
    doar câţiva fiind cruţaţi.
⁷ Mustul se usucă, iar viţa-de-vie se veştejeşte;
    toţi cei cu inima veselă suspină.
⁸ Veselia tamburinelor a încetat,
    zgomotul celor ce petrec s-a oprit,
        bucuria lirei s-a sfârşit.
⁹ Nu se mai bea vin cântând,
    iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.
¹⁰ Cetatea pustie stă dărâmată;
    toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.
¹¹ Pe străzi ei strigă după vin;
    orice bucurie s-a dus
        şi veselia a fost izgonită din ţară.
¹² Cetatea e lăsată în ruine,
    iar poarta îi este sfărâmată.
¹³ Pe întinderea pământului
    şi în mijlocul popoarelor
va fi ca atunci când se scutură măslinul,
    ca atunci când rămân câţiva ciorchini după culesul viei.

¹⁴ Ei îşi înalţă glasurile,
    strigă de bucurie
şi aclamă, dinspre apus,
    măreţia Domnului.
¹⁵ De aceea voi, cei din răsărit,
    daţi cinste Domnului!
Cei de pe insulele mării,
    slăviţi Numele Domnului,
        Dumnezeul lui Israel!
¹⁶ De la marginile pământului
    auzim cântându-se:
        «Slavă Celui Drept!»
Eu însă zic: «Mă doare sufletul! Mă doare sufletul!
    Vai de mine!
Înşelătorii înşală,
    înşelătorii înşală cu viclenie!»

¹⁷ Groaza, groapa şi cursa te aşteaptă,
    locuitor al pământului!
¹⁸ Oricine va fugi la zgomotul groazei
    va cădea în groapă
şi oricine va ieşi din groapă
    va fi prins în cursă.
Căci stăvilarele din înălţime sunt deschise
    şi temeliile pământului se cutremură.
¹⁹ Pământul este făcut fărâme,
    pământul este rupt în bucăţi,
        pământul este zguduit cu putere.
²⁰ Pământul se clatină ca un om beat,
    se leagănă ca o colibă în vânt.
Păcatul răzvrătirii sale îl apasă atât de greu,
    încât se prăbuşeşte şi nu se mai ridică din nou.

²¹ În ziua aceea Domnul va pedepsi
    în înălţimi, oştirea cerului,
        iar pe pământ, pe împăraţii pământului.
²² Vor fi adunaţi împreună,
    ca prizonierii, într-o groapă.
Vor fi închişi într-o închisoare
    şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi.
²³ Atunci luna va fi umilită
    şi soarele făcut de ruşine,
pentru că Domnul Oştirilor va domni
    pe muntele Sion şi în Ierusalim,
        înaintea bătrânilor Săi, în slavă.

² Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz,
    citadela într-o ruină.
Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate;
    ea nu va mai fi niciodată rezidită.
³ De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
    cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.
⁴ Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman,
    un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său,
un adăpost în furtună
    şi o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea asupritorilor
    lovea ca furtuna într-un zid
⁵         şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
    şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
        tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.

⁶ Domnul Oştirilor va pregăti
    pe muntele acesta,
        pentru toate popoarele,
un ospăţ cu cărnuri grase,
    un ospăţ cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
    şi vinuri din cele mai bune.

⁷ Pe muntele acesta El va nimici
    vălul care acoperă toate popoarele,
învelitoarea aruncată peste toate neamurile.
⁸     El va înghiţi moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele
    şi va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său,
        căci Domnul a vorbit.

⁹ În ziua aceea se va zice:
    «Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru!
        Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit!
Acesta este Domnul în Care ne-am pus nădejdea!
    Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»

¹⁰ Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
    Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare^[a],
        aşa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
¹¹ Îşi vor întinde mâinile în mijlocul lui,
    cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate;
mândria lor va fi doborâtă
    în ciuda dibăciei^[b] mâinilor lor.
¹² El va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale,
    le va doborî
şi le va arunca la pământ,
    chiar în ţărână.

«Avem o cetate puternică!
    Dumnezeu a făcut mântuire
        din zidurile şi meterezele ei!
² Deschide-ţi porţile
    ca să poată intra neamul cel drept,
        neamul ce păzeşte credinţa!
³ Celui cu mintea statornică
    Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
        căci se încrede în Tine.
⁴ Încredeţi-vă în Domnul pentru totdeauna,
    pentru că în Domnul, da, în Domnul, aveţi o stâncă veşnică!
⁵ Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi,
    a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât-o la pământ,
    a aruncat-o în ţărână.
⁶ Ea este călcată în picioare, de picioarele celui asuprit,
    şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.

⁷ Calea celui drept este netedă,
    cărarea celui drept pe care Tu o netezeşti este dreaptă.
⁸ Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor^[c] Tale,
    Te aşteptăm!
Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine
    sunt dorinţa sufletului nostru.
⁹ Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea
    şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă,
căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ,
    locuitorii lumii învaţă dreptatea.
¹⁰ Chiar dacă celui rău i se arată îndurare,
    el tot nu învaţă dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea,
    nerecunoscând măreţia Domnului.
¹¹ Doamne, mâna Ta este ridicată,
    dar ei n-o văd.
Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine!
    Lasă ca focul pregătit pentru duşmanii Tăi să-i mistuie!

¹² Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea,
    căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.
¹³ Doamne, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
    dar noi recunoaştem doar Numele Tău.
¹⁴ Acei morţi nu se mai întorc la viaţă,
    spiritele lor nu se vor mai ridica,
căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit
    şi le-ai şters toată pomenirea.
¹⁵ Tu, Doamne, ai înmulţit neamul;
    ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării.
        Meriţi să fii slăvit!

¹⁶ Doamne, ei Te-au căutat
    când erau în necaz;
când îi disciplinai,
    ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.^[d]
17 Ca o femeie însărcinată şi gata să nască,
    care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei,
        aşa eram noi înaintea Ta, Doamne.
¹⁸ Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri,
    dar am născut vânt.
Mântuirea n-am adus-o pe pământ
    şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.

¹⁹ Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă,
    trupurile lor se vor ridica.
Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie,
    cei ce locuiţi în ţărână,
căci roua voastră este o rouă strălucitoare,
    iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit^[e]!

²⁰ Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale
    şi închide-ţi uşile după tine!
Ascunde-te pentru o scurtă vreme,
    până trece indignarea!
²¹ Căci, iată! Domnul iese din locuinţa Sa
    ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
    şi nu îşi va mai ascunde ucişii.

² În ziua aceea
    va exista o vie aleasă:
        «Cântaţi despre ea!
³ Eu, Domnul, sunt veghetorul ei:
    o ud tot timpul
şi o păzesc zi şi noapte,
    pentru ca nimeni să nu-i facă rău.
⁴ Nu sunt mânios deloc.
Dar dacă voi găsi spini şi mărăcini,
    voi mărşălui la luptă împotriva lor
        şi îi voi arde pe toţi.
⁵ Afară doar dacă aceştia vor căuta ocrotirea Mea
    şi vor urmări să se împace cu Mine;
        da, să se împace cu Mine.»

⁶ În zilele care vin, Iacov va prinde rădăcină,
    Israel va înflori, va da lăstari
        şi va umple întreaga lume cu rod.

⁷ L-a lovit oare Domnul
    cum i-a lovit pe cei ce-l loveau?
A fost el ucis
    cum au fost ucişi cei ce-l ucideau?
⁸ Izgonindu-l^[g], trimiţându-l în exil, Te-ai luptat cu el!
    Cu suflarea Sa năprasnică l-a strămutat
        în ziua când a suflat vântul de răsărit.

⁹ Prin urmare, astfel va fi ispăşită vina lui Iacov,
    acesta va fi rodul deplin al îndepărtării păcatului său:
când El va face din toate pietrele altarelor
    nişte pietre de var zdrobite în bucăţi,
        nu vor mai rămâne în picioare nici aşerele^[h] şi nici altarele pentru tămâiere.

¹⁰ Cetatea fortificată este pustie;
    a ajuns o locuinţă abandonată şi pustiită ca un deşert.
Acolo pasc viţeii,
    acolo se odihnesc
        şi-i mănâncă ramurile.
¹¹ Când ramurile i se usucă, sunt rupte,
    iar femeile vin şi fac foc cu ele.
Fiindcă acesta este un popor fără minte,
    Creatorul lor nu va avea milă de ei,
        Făcătorul lor nu se va îndura de ei.