Pe străzi umblă încinşi cu saci;
    pe acoperişuri şi în pieţe
        toţi se vaietă şi se topesc de plâns.
Heşbon şi Eleale ţipă,
    iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
    având sufletul plin de groază.

Îmi plânge inima pentru Moab!
    Fugarii lui ajung până la Ţoar
        şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
    ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
    îşi jelesc nimicirea.

Read full chapter