10 Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale
    şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare.
De aceea, deşi sădeşti plante alese
    şi butuci de viţă străini,
11 deşi în ziua în care îi plantezi,
    îi şi faci să crească[a],
şi în dimineaţa în care arunci sămânţa,
    o şi faci să înflorească,
totuşi secerişul va fi luat
    într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.

12 Vai, un tumult de popoare multe,
    care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de noroade,
    care vuiesc ca nişte ape vijelioase!

Read full chapter

Footnotes

  1. Isaia 17:11 Sau: îi împrejmuieşti cu un gard