Isaia 17:10-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁰ Căci ai uitat pe Dumnezeul^(A) mântuirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute şi ai sădit butuci străini. ¹¹ Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard şi, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: şi durerea este fără leac. ¹² Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum^(B) urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc nişte ape puternice.