În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor.[a] Totul va fi o pustie!

10 Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale
    şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare.
De aceea, deşi sădeşti plante alese
    şi butuci de viţă străini,
11 deşi în ziua în care îi plantezi,
    îi şi faci să crească[b],
şi în dimineaţa în care arunci sămânţa,
    o şi faci să înflorească,
totuşi secerişul va fi luat
    într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.

Read full chapter

Footnotes

  1. Isaia 17:9 TM; LXX: vor fi abandonate ca cele ale hiviţilor şi amoriţilor, pe care le-au părăsit în faţa israeliţilor.
  2. Isaia 17:11 Sau: îi împrejmuieşti cu un gard