Fiecare om va fi atunci ca un adăpost împotriva vântului
    şi ca un refugiu în faţa furtunii,
ca nişte pâraie de apă într-un loc uscat
    şi ca umbra unei stânci mari într-un ţinut însetat.

Atunci ochii celor ce văd nu vor mai fi închişi,
    iar urechile celor ce aud vor lua aminte.
Mintea celor nesăbuiţi va judeca sănătos,
    iar limba celor bâlbâiţi va vorbi repede şi clar.

Read full chapter