Add parallel Print Page Options

14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
şi gemeam(A) ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat.
Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce(B) am fost întristat astfel.
16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă,
prin ea mai am şi eu suflare,
căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.

Read full chapter